Cartea evocă personalitatea marcantă a istoricului Gh. Ghibănescu (1864-1936), istoric, genealogist și filolog român, membru corespondent (1905) al Academiei Române. A adunat o mare colecție de documente din orașele și satele Moldovei și a tradus din limba slavonă acte care cuprind date în special despre epoca feudală din Moldova. În anul 1920, un grup de profesori din Iași, compus din Gheorghe Ghibănescu, Mihai Costăchescu, Sever Zotta, la care s-a adăugat publicistul N. A. Bogdan, au pus bazele unui muzeu municipal al Iașiului.

Gh. Ghibănescu a fost unul dintre cărturarii moldoveni formați la finalul secolului al XIX-lea, contemporani cu periferizarea Iașului, după Unirea Principatelor. Cartea de faţă propune o biografie din perspectiva cercetărilor sale, iar titlul – Gh. Ghibănescu ‒ cercetător al istoriei Moldovei medievale (1864-1936) – reflectă esenţa preocupărilor de ordin cultural. Acesta s-a considerat un „publicist al istoriografiei” române, în vreme ce contemporanii şi, ulterior, posteritatea l-au gratulat drept un „harnic cărturar iaşan”, un pasionat de trecutul istoric al provinciei şi al capitalei sale. A fost un intelectual în sensul restrâns de creator provincial, cu un statut socio-profesional clar definit, atitudine civică, producător, deţinător şi furnizor de bunuri culturale simbolice. Miza angajamentelor sale publice, politice, istoriografice şi culturale a constat în promovarea aportului provinciei şi a elementelor localiste în procesul complicat al formării conştiinţei naţionale, particularizând contribuţia culturii moldoveneşti la formarea românismului.