Macedonski este primul nostru scriitor european din secolul al XIX-lea, preocupat de a resurecționa, de a remodela nu doar fața, ci întregul fond al literaturii române. Este primul poet modern, orientat mai mult cu fața spre viitor, decât spre trecut. Cel mai clar o spune un critic modern: „Al. Macedonski visează să schimbe poezia așa cum alții visează s-o scrie și lui, în fond, i se întâmplă mult mai rar să nu fie inovator, decât să nu fie poet. Starea normală a poetului este pentru Macedonski înnoirea. Și cu toate acestea, el se pune mereu sub semnul tradiției. [...] Literatura română cunoaște în cazul lui Macedonski prima dramă a creatorului, când conștiinta poeziei se separă de poezie, merge contra ei. [...] Așa se explică ambiguitatea operei: epigonismul și curiozitatea pentru tot ce e nou, spiritul pașoptist, heliadismul și simbolismul. [...] Nu ne putem imagina nașterea poeziei moderne fără cele două fețe de Ianus ale lui Macedonski, una îndreptată spre trecut, alta către viitor... Al. Macedonski este întâiul nostru poet modern prin acest triumf al conștiinței poeziei asupra poeziei: cu el se deschide o lungă ceartă între conștiință și poezie... [...] Lirica lui Macedonski e o imensă tensiune a spiritului, refuzând ceea ce i se dă și tânjind după ceea ce i se refuză, o aventură dincolo de orice securitate a țărmului, în largul neliniștit al oceanului.

Ion Munteanu:

MACEDONSKI ŞI VOCAŢIA EUROPEANĂ