Revenind la teatru, în 1972, când Didi se afla deja în România, doctorandă în Eminescu, în revista de teatru Bohurupee din Calcutta apărea traducerea realizată de domnia-sa în bengali a Șefului sectorului suflete de Alexandru Mirodan. În același interviu din 1992 Didi amintește acest lucru, în contextul enumerării pieselor de teatru traduse și adaptate: „Mărturisesc că am tradus pentru o revistă de teatru din Calcutta și Șeful sectorului suflete de Al. Mirodan – la acea vreme o piesă de larg interes în dramaturgia românească. Dar această piesă nu putea fi adaptată, pentru că nu aveam cum localiza problematica respectivă în contextul societății indiene.” O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume sunt piese pe care Didi le-a adaptat – „amplasat în climatul indian – așa după cum se obișnuiește la noi, pentru a înlesni accesul spectatorilor la conținut” –, au fost jucate pe scenele Calcuttei, radiodifuzate și publicate.