In vremurile pe care le traim, oamenii sunt aruncati prin inchisori, ei fiind nevinovati, iar in fata invinuirilor ce li se aduc, oricate dovezi ar aduce ca sunt nevinovati, ele nu sunt luate in considerare si astfel ei intra stare de suferinta extrem de greu de suportat. Pe aceasta cale, ei se imbolnavesc si-si pierd viata, unii dintre ei, fie in inchisori, fie dupa eliberare. La prima vedere, suferinta lor este nejustificata, fiindca nu se judeca dupa legile societatii in care traim, insa, exista un alt mod de a judeca lucrurile si mai ales viata oamenilor, judecata dupa legile duhovnicesti adica, dupa legile date oamenilor de catre Dumnezeu, prin Sfintele Scripturi, in care ni se spune ca Dumnezeu se milostiveste de cei ce-si recunosc pacatele si-I cer iertare, de acestia se milostiveste pana la al miilea neom. Iar pentru cei ce pacatuiesc si nu se pocaiesc, Dumnezeu ii pedepseste pe urmasi pana la al saptelea neam. La prima vedere, ni se pare ca Dumnezeu este nedrept, intrebarea este: cine ne poate invrednici sa cunoasca pedagogia lui Dumnezeu cu care lucreaza asupra oamenilor? Nimeni! Sfintele Scripturi trebuie respectate si nu comentate, ele au la baza credinta, nu ratiunea! Cunosc un caz al unei persoane cu un caracter integru si cinstit, dar, cu cativa ani in urma, a fost invinuit ca si-a insusit multe milioane de euro, pe cale necinstita, el fiind intr-un post in fruntea unui judet. Acest om a suferit ingrozitor, el fiind nevinovat, dar nu si parintele lui, care a fost securist in timpul regimului comunist, el a participat la prinderea partizanilor din muntii Dornei. Nu pot sa nu ma intreb, oare nu le-a ajuns legea lui Dumnezeu care pedepseste pana la al saptelea neam?! Voi cum treceti prin asemenea incercari? Cercetati viata parintilor crestini si suferiti cu demnitate pentru pacatele lor, pentru ca prin suferinta voastra puteti sa-i scoateti din focurile iadului si voua sa vi se ierte pacatele care s-ar putea abate asupra copiilor vostri. Orice crestin trebuie sa-si caute un duhovnic bun si sa asculte de el, atunci cand il paraseste pe diavol si se intoarce la Dumnezeu, nimic sa nu intreprinda fara sfatul duhovnicului. Sfintii parinti ne spun ca ascultarea este mai puternica decat postul sau rugaciunea. Astfel, lupta de eliberare de sub influenta diavolului, fara ascultare de duhovnic si fara ajutorul lui Dumnezeu este un pericol de moarte.

Fragment din cartea "Lumea crestina, o lume in agonie" de M. Horodniceanu:

"Sufletul este creat de Dumnezeu, el reprezinta intreaga fiinta a omului, privita din doua puncte de vedere, cea pamanteasca si cea cereasca; in viata pamanteasca, sufletul participa la tot ce face omul, bine sau rau; legatura intima dintre trup si suflet ii face partasi la influenta reciproca, se poate merge pana acolo incat sufletul sa sfinteasca trupul, sau trupul sa-l influenteze material pe suflet. Avand in vedere ca omul se compune din trup si suflet, responsabilitatea in fata lui Dumnezeu este a amandurora: asa cum sufletul nu se poate pocai fara trup, adica dupa moarte nu exista iertare pentru suflet, fiindca-i lipseste trupul, tot asa si la judecata lui Dumnezeu corpurile vor invia, pentru ca judecata sa se faca in starea in care au pacatuit, sau in starea in care s-au sfintit.

Iar valoarea sufletului este asa de mare, in fata lui Dumnezeu, incat el nu poate fi cumparat cu toate averile pamantesti. Iata ce ne spune psalmistul David: „Nimeni nu poate sa scape de la moarte, nici sa plateasca lui Dumnezeu pret de rascumparare, caci rascumpararea sufletului este prea scumpa si niciodata nu se va putea face. Ca sa ramana cineva pe totdeauna viu si sa nu vada niciodata moartea” (Ps. 48/7:9). Sau: „Cine este omul ca sa traiasca si sa nu vada moartea si sa-si izbaveasca sufletul sau din mana iadului?” (Ps. 88/47).

Pericolul mare este pentru cei ce nu cred in existenta sufletului si, deci, nu tin seama de respectarea poruncilor si ca ei nu cred ca mai exista viata si dupa moarte, pentru ei totul se reduce la indestularea si trairea cu intensitate a acestei vieti, ei nu cred ca viata pe pamant este trecatoare; aceia vor pierde totul, pentru ca prin propria lor nesabuinta si-au pierdut sufletul."