Cine își mai amintește astăzi de cărțile poștale cu figurile personajelor politice de la începuturile anilor ’90? De pliantele electorale, de fluturașii, de afișele lipite pe toate gardurile și de bannerele atârnate de toți stâlpii, cu prilejul alegerilor care au urmat? O istorie de 30 de ani, pierdută în straturile memoriei, pe care am uitat‑o cu o viteză incredibilă. Pentru că au venit mereu alte preocupări, alte îngrijorări, o pandemie și un război. Era nevoie de un act de arheologie în imagistica ultimelor trei decenii pentru a înțelege mai bine ceea ce s‑a întâmplat și, mai ales, cât de irelevante sunt aceste personaje politice în favoarea sau în defavoarea cărora s‑a bătut apa în piuă și s‑au cheltuit zeci de mii de ore în dezbaterile din studiourile de știri.

În volumul de față, România. Album de istorie postdecembristă, 1990–2020, Călin Hentea face acest gen de arheologie și sapă în straturile de memorie vizuală ale societății românești. Ceea ce scoate la iveală este surprinzător, uneori trist, alteori amuzant. Călin Hentea nu este la prima ispravă. A făcut anatomia propagandei comuniste în lucrări de referință dedicate genului. Ca „doctor” în propagandă ce se află, a dezvăluit patologia congenitală a manipulării născute de comunism. E adevărat, unele patologii s‑au prelungit și în postcomunism, până în ziua de azi, iar tabloul este unul ilar, jenant‑autoironic la nivelul societății de atunci sau de astăzi. Oare, chiar așa am fost, stai să te întrebi. Răspunsul vine imediat: da, ba chiar mai mult decât atât! (Ion M. Ioniță, Redactor‑șef „Historia”)

Noua carte scoasă de Călin Hentea la editura clujeană Mega, „România. Album de istorie postdecembristă, 1990–2020”, oferă o antrenantă incursiune imagistică și imagologică (sprijinită de textul contextualizant) în trecutul nostru foarte recent, pe care riscăm să-l uităm rapid. (...)

Ca și albumul anterior, cel de față se deschide cu un capitol substanțial de „Repere cronologice”, ilustrat adecvat cu imagini adunate de autor: decupaje din presa românească și străină, cărți poștale (unele proiectate chiar de Călin Hentea), fluturași, afișe, calendare și pliante electorale, fotografii realizate în mare parte de autor etc.

Cititorii cinefili vor descoperi cu plăcere trimiteri la revistele de cinema de după 1989 (de la „Noul Cinema”, trecând prin „Republik”, seria se încheie cu „Film”, publicația trimestrială editată de Uniunea Cineaștilor din România începând din 2013), dar și la filme importante ale unor regizori precum Marian Crișan – al cărui remarcabil lungmetraj de debut din 2010, „Morgen”, anticipează cu cinci ani criza emigranților din Orientul Mijlociu ajunși în Europa –, Cristian Mungiu și Călin Peter Netzer.