Aprins de pasiune, cuvantul lumineaza, cand ca o stea indepartata, cand ca o floare dein fereastra.

In aceasta carte de poezii suave, "Pe aripi de dor", pasiunea transfigurata a prins radacini adanci: arborele ei este vesnic verde ca bradul sub soarele torid al iunirii sau sub nametele polar al indoielii, al fricii, al durerii.

Credinta in frumos nu este declamata, ci este chiar religia lirica, personala a poetului nostru Gheorghe Selaru.

Obsesia fiintei iubite are forma de aripi ce il poarta pe poet in cercurile fabuloase ale emotiei artistice pe care o converteste spontan, in cuvinte surprinzator de pure, de bine si temeinic asezate acolo unde le este locul harazit in poema.

Viziunea poetica a lui GH. Selaru este a unui romantic atat de intarziat, incat pare ratacit, de-a binelea la raspantia a doua milenii, in aceasta era consumista, cu o lume excesiv materialosta.