Carte recomandată de Revista Sinteza

Imagine coperta I: Silvano Braido, Organistul din pădure, 2013, acrilic și ulei pe pânză, 170x200cm

Colecția Istorie contemporană este coordonată de Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș

Periculoasele derive. Reflecții asupra unui prezent fără viitor este un volum care ne atrage atenția asupra numeroaselor dezechilibre din societatea contemporană internațională. Situație care nu devine periculoasă decât atunci când state, corporații, lideri și organizații regionale/globale neglijează gestionarea adecvată și la timp a respectivelor debalansări. Preocupare care ar trebui să fie permanentă în mintea și acțiunea liderilor și cetățenilor Planetei. Din textele incluse în acest volum transpare îngrijorarea autorului față de modul cum în diferite zone ale globului, inclusiv în cea europeană, sunt gestionate problemele prezentului și viitorului. Grigore Arbore este un optimist și consideră că omenirea ar trebui să evite repetarea unor greșeli ale trecutului și să învețe a trăi în comuniunea valorilor umaniste pe care înaintașii ni le‑au oferit, sugerând, precum o făcea și Vasile Pârvan, că datoria generațiilor de azi și de mâine este să contribuie mereu la umanizarea lumii. Actualul volum de eseuri al distinsului cărturar care este Grigore Arbore ni se adresează nouă, celor care suntem în căutarea unei căi de evoluție pentru secolul al XXI‑lea. (Vasile Pușcaș)

* * *

De câteva eșantioane din problematicile cu care s‑a confruntat această lume în ultimii ani m‑am ocupat în paginile din această carte. Uneori ele sunt reprezentative pentru ce se întâmplă la scară regională, alteori, pentru fenomene ce își lasă amprente asupra cursului întregului sistem economic și politic mondial. Alteori au o relevanță care, deși transcende frontierele naționale, nu are decât efecte limitate în jurul lor. Mini‑ciclurile de articole „pe temă” nu încheagă un întreg, ele sunt fragmente, însă dintr‑un cadru global ce nu poate să nu genereze neliniști. Din când în când omenirea își aduce aminte că trebuie să supraviețuiască și trage semnale de alarmă. (Grigore Arbore)

* * *

Grigore Arbore (pseudonimul literar al lui Grigore Popescu) s‑a născut la 11 iunie 1943 în comuna Pietroșița, Dâmbovița. A parcurs studiile universitare la Cluj și București, finalizate cu specializarea în istoria lumii antice și arheologie. A refăcut parcursul universitar obținând licența în istoria artei și doctoratul în teoria și istoria criticii de artă la Scuola Normale Superiore di Pisa (1975). A predat Istoria culturii europene și Istoria artei la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” (1970‑1973) și la Universitățile din Pisa, Ferrara și Universitatea de Arhitectură din Veneția (după ce a emigrat în Italia în 1987). În țară a publicat, înainte de 1987, numeroase cărți de istoria artei, foarte apreciate, unele devenite repere în învățământul universitar umanistic de istoria artei: Piero della Francesca (1974); Futurismul (1975); Cetatea ideală în viziunea Renașterii (1978), Forma ca viziune. Bernini și stilistica barocului (1984). De asemenea, este autorul a zece volume de poezie care s‑au bucurat de succes și de o bună receptare critică. Din 1989 a lucrat în cadrul Consiliului Național de Cercetare din Italia, mai întâi ca cercetător, apoi ca expert național, fiind ulterior senior scientist și director pentru tehnologie în cadrul aceleiași structuri. În Italia, în paralel cu activitatea științifică, a fost membru, din 1987, al Comitetului Științific al „Electa”, editură de prim‑plan la nivel mondial în ce privește publicarea de cărți de istoria artei și culturii și istoria arhitecturii. A îngrijit volume din categoria „Mari opere” și a planificat, coordonat și a fost coautor al colecției „Pictura în Europa”. Lucrarea sa Arta în timpul monarhiilor absolute (1997) este una de referință în bibliografiile universitare pentru arta europeană în faza înfloririi barocului. A coordonat științific realizarea unor mari expoziții de istoria artei și culturii, acordând o deosebită atenție promovării valorilor culturale ale României (De la Antonello la Rembrandt – Milano, 1996; Dacii – Florența, 1997; Omul de Aur – Mantova, 1998; Traian: la hotarele Imperiului – Ancona, 1998; Creștini din Orient – Triest, 1999; Siberia, oamenii fluviilor înghețate – Triest, 2001 etc.). A îngrijit volume dedicate științei și tehnologiei bunurilor culturale, culturilor antice din stepele nord‑pontice, relațiilor culturale între Țările Române și Veneția. A fost director de cercetare al Fundației Casa Regiunilor Mediteranei, organ guvernamental (2006‑2011). A publicat, la Editura RAO, volumele pe teme social‑politice și culturale Libertatea fără democrație și „glonțul de aur” (2005) și Destrămări Multicolore (2007). În 2014, cartea sa Isus între tâlhari, conținând studii de istoria artei și culturii, a primit Premiul Academiei Române pentru Istoria artei. În același an i s‑a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Babeș‑Bolyai din Cluj‑Napoca. În 2017 a publicat antologia de poeme Apa de zăpadă (Ed. Școala Ardeleană), iar din decembrie 2018 este Directorul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneția.