Carte recomandată de Cenaclul UBB, coordonat de Ion Mureșan

Ilustrația copertei: Kőmives Andor (tehnică mixtă)

Monologal-dialogic prin însăși natura lui, cuvântul poeziei trece ușor, ca tot ce e spirit, printre zăbrele, și anume dintr-o parte în alta. O știe prea bine și deținutul-poet al lui Andrei Gazsi, care, respectând regulamentul, îi scrie „câte o carte poștală pe lună” mamei sale. Salturile lui imaginare, care-l îmbarcă pe velierele norilor, abruptele lui racursiuri biografice, care fac să se atingă, într-o scăpărare voltaică, prezent și trecut, tandrețea lui regăsită de pușcăriaș, post-scriptum-urile lui, ce stârnesc frisoane sau pun noduri în gât ‒ toate au cu adevărat puterea de a ne mișca. Mai mult, prin rândurile acestor „cărți poștale” trans-penitenciare el face să vibreze din nou o veșnic profundă relație: aceea dintre mamă și fiu. Discret, fără sentimentalism, cu o bărbătească duioșie bine ascunsă, el se împărtășește singurei ființe care acolo, afară, îi mai poate primi mesajul. El știe că o mamă e ultima instanță, cea care nu judecă și care poate ierta până și teribilul reproș metafizic blagian: „De ce m-ai trimis în lumină, Mamă, de ce m-ai trimis?” (Ioan Milea)

* * *

Andrei Gazsi: Născut în 1 octombrie 1950 la Bucerdea Grânoasă, lângă Blaj, într-un ținut căruia îi place să-i spună Regat al Târnavelor, Andrei Gazsi a absolvit Facultatea de Mecanică a Universității Tehnice din Cluj-Napoca (1984), după care a cutreierat țara în lung și-n lat în căutarea locului său, cochetând cu teatrul, cu poezia, cu brigăzile artistice. Eșuat, pentru o vreme (1968-1978), în orașul de la poalele Apusenilor, Aiud, s-a angajat apoi la vestitul penitenciar din același oraș, devenind controlor tehnic de calitate. După 1989, a pus bazele primei televiziuni independente din Cluj (1993), iar ulterior a fost reporter și cameraman la TVR Cluj, unde a transcris în imagini multe povești ale poeților și scriitorilor clujeni și nu numai. A publicat poeme în revistele Tribuna, Familia, Nord Literar. Este autorul volumelor Libertatea ca semn de carte (2014) și Cu alte cuvinte (2017).