Dintr-o lacrimă de stea,

Răsărit-a mândră floare,

În grădina cu izvoare.

Şi al tău nume îl va purta,

Dalian, dragostea mea.

Se povestește că demult, tare demult, într-un regat măreț de la Soare-Răsare domnea măritul rege Diandru, dimpreună cu frumoasa lui regină, Diadara. Erau amândoi tineri şi frumoşi, se iubeau cu o dragoste curată, fără de margini, şi erau iubiţi de poporul pe care îl cârmuiau cu multă înţelepciune şi dreptate.

Într-o seară limpede şi senină de vară, tocmai la ivirea stelelor pe boltă, regina aduse pe lume un băiat frumos ca o floare, cu ochii limpezi, luminoşi, de un albastru stelar. Fericit şi mândru de frumuseţea fiului său, măritul Diandru trimise vorbă preaînţeleptului pustnic Palisandru, ce vieţuia într-o peşteră din pădurea de stejari de la marginea regatului, rugându-l stăruitor să vină la castel, să îi binecuvânteze copilul.”