Marian Danci s‑a născut în Leșu, județul Bistrița‑Năsăud, la 29 aprilie 1957.

A absolvit școala generală în 1972 și liceul „George Coșbuc” din Năsăud în 1976.

În 1977 a început Facultatea de Construcții civile de la UBB Cluj, pe care a abandonat‑o, absolvind în 1984 Facultatea TCM a Universității din Brașov.

A lucrat ca inginer tehnolog, inginer proiectant, șef serviciu aprovizionare și desfacere, director firmă de asigurări, director vânzări, director tehnic, profesor de științe tehnice.

A debutat cu poezii în ziarul Mesagerul de B‑N.

A publicat poezii pe site‑ul Agonia și proză în revista Agero Stuttgart, pe Agonia și Rețeaua literară și în revista Climate literare.

A mai publicat poezii și fragmente de proză în volume colective, printre care și Mierle într‑un lan cu maci, Editura Napoca Nova etc.

După debutul editorial în 2015 cu primul volum din Nefericiților nu le e frică de moarte, în același an a mai publicat două cărți la Editura Scriitorilor – Caietul cu proză și Casa de piatră.

* * *

„Purtăm cu noi adevăruri nespuse și minciuni acceptate, care ascund suferința, suferință de care putem scăpa doar prin rostire, prin mărturisire. Făcută unui «duhovnic» ales cu grijă, spovedania poate aduce izbăvire sau, cel puțin, eliberare. Dintotdeauna, am simțit, am știut, că am trăit în minciună. În adolescență, mimam adevărul fericirii, din jenă, îmi era rușine să-mi mărturisesc cuiva suferințele. După căsătoria întârziată, mă mințeam, în primul rând, pe mine că sunt fericită. În Italia, minciuna, regina ce-mi guverna viața, mi-a spus că nu greșesc dacă uit de mine ceva vreme, credeam că pot răscumpăra totul, mai târziu.” (Marian Danci)