Antologie; Prefață de Carmen Ardelean

Reunind, într-o variantă revizuită, volumele de versuri Scrisori către Isolda (1995), Poemul care a împușcat metafora (2000) și Flori de cuc (2015), antologia de față nu e doar o „oglindă purtată pe marginea drumului” creației autorului care a rotunjit, în dreptul său, o jumătate de secol, ci, mai cu seamă, o dovadă incontestabilă a faptului că Marcel Lucaciu e, de mai bine de două decenii, un asiduu creator al unui breviar de ontopo(i)etică.

Cu un titlul simbolic, preluat de la un poem din chiar primul volum, Floreta de exercițiu demonstrează, la o lectură atentă, că parcursul liric al autorului a fost fundamentat apolinic (în sensul conferit de Nietzsche, de atitudine meditativă), discret orchestrat și cu surprinzătoare irizări alternative ale zonelor absconse ale obsesiilor existențiale, ca într-un amplu spectacol dramatic. De altfel, poemul cu același titlu, care e construit pe un eșafodaj de motive și teme recurente, definitorii pentru lirica autorului, ilustrează perfect afirmațiile anterioare: „dacă eu nu…/ tu exiști// aleargă-n artere/ numai vântul dement/ ferecat în clepsidre/ timpul nostru e mort/ ating doar privirea…/ rămân bătrâne/ cuvintele/ albe și neînarmate/ drept o/ floretă de exercițiu –/ prețul tăcerii// tu exiști…/ dacă eu nu”.

Cuprinzând două, trei sau cinci cicluri lirice, care se încheie, aproape de fiecare dată, cu poemul care dă titlul secțiunii, volumele se remarcă printr-o unitate formală și structurală, susținută deopotrivă prozodic, stilistic și sub aspectul imaginarului. Traversează volumele, într-o permanentă metamorfoză semantică, motive care dobândesc, în mod inedit, statutul de cronotopuri viscerale: orașul, oglinda, clepsidra, tăcerea-cuvântul-cântecul, rana-vena-sângele-inima, lumina-privirea, umbra-noaptea-anotimpurile, părul-pletele. Simptomatologia este, evident, a bolnavului de poezie, care înțelege să-și ego-grafieze starea de grație, trăirea poetică.

Carmen Ardelean

* * *

Marcel Lucaciu s-a născut în ziua de 14 iulie 1966, în orașul Jibou, județul Sălaj. Este absolvent al Liceului de Filologie-Istorie „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei (1984) și al Facultății de Filologie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, secția română-latină (1989). Fiind repartizat ca profesor de limba română, în județul Harghita (comuna Lunca de Sus), revine pe meleagurile sălăjene, în urma evenimentelor din decembrie ’89. Începând cu anul 1990, lucrează ca profesor la Liceul Pedagogic „Gheorghe Șincai” Zalău, iar din februarie 2006 ca inspector școlar de specialitate – limba și literatura română, la Inspectoratul Școlar Județean Sălaj. Din septembrie 2012, este şi purtătorul de cuvânt al aceleiaşi instituţii.

A debutat cu versuri, în revista Tribuna (1984), apoi a colaborat cu grupaje de poezie și cronici literare, la diferite reviste din țară și din străinătate: Steaua, Tomis, Convorbiri literare, Astra, Familia, Ramuri, Luceafărul, Flacăra, Contemporanul, Viața Românească, Agora lui Dorin Tudoran (Philadelphia) etc. De asemenea, a mai colaborat cu articole, tablete și recenzii literare, la cotidianele Graiul Sălajului și Sălajul Orizont (1990-1994). Ulterior, a fost redactor la revistele culturale sălăjene Gazeta de Duminică (1994-1996), Limes (1998-2000) şi Silvania. Cultură. Culte. Patrimoniu (2002-2005). Din anul 2005 (până în prezent) este redactor asociat la revista Caiete Silvane.

De-a lungul anilor, a obținut câteva premii literare dintre care amintim: Premiul III la Concursul literar pentru studenți, organizat de revista Astra (Brașov, 1989); Premiul revistei De la Nistru pân’ la Tisa și al Editurii Duminica, la Festivalul Național „Lucian Blaga” (Sebeș, 1992).

A publicat, până acum, următoarele volume: Scrisori către Isolda (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995); Poemul care a împușcat metafora (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2000); Omul fără buzunare (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2001); Re-lecturi stănesciene (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004); Parfumul ficțiunii (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2012); Scriitori din Țara Silvaniei (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2013); Flori de cuc (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2015).

Poemele sale au apărut și în volume colective: Verticala curgere spre soare (Slatina, 1993); Fehér fekete: Kortárs szilágysági román költők antológiaja / Alb negru: Poeți contemporani sălăjeni, antologie (volum bilingv, Zalău, 1998); Poeme – Versek – Gedichte (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2004); Zece poeți – Tíz költő. Poeme, Versek (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2006); Iuliu Suciu – Poeți sălăjeni ai Cenaclului Silvania (Editura Silvania, Zalău, 2008); Primăvara Poeziei – A Költészet Tavasza (Editura Caiete Silvane și Revista Hepehupa, Zalău, 2006-2015).

În calitate de președinte al Cenaclului literar „Silvania” din Zalău (1991-1995), a realizat antologia Silvania ’90 (Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1995). A prefațat (și îngrijit) volumele postume ale poetului Valentin Meseșan, Arhiva cu tăceri (Editura Silvania, Zalău, 2002), Poeme (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2016), volumele poetei Dina Horvath, Insomnia flăcării (Editura Caiete Silvane, Zalău, 1999), Poeme în crinolină (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2011) şi romanul lui Artemiu Vanca, Poate îngerii (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2015).

Actualmente, Marcel Lucaciu este din nou președintele Cenaclului „Silvania” și colaborează, în special, la revistele Viața Românească (București) și Caiete Silvane (Zalău).