Sunt câteva teme care revin cu insistență în poezia lui Dumitru Zdrenghea, începând cu volumul Eu celălalt, din 2013. Majoritatea lor își au originea în privirea îngrijorată și, inevitabil, sceptică a celui care a trăit și trăiește în vecinătatea morții. Poezia sa – de o directețe adesea deconcertantă și, în consecință, de un retorism sui generis – e o succesiune de arte poetice ce mărturisesc temerile, spaimele și, uneori, speranțele omului supus „timpului care pleacă”, a „zborului final”. O lume care asociază, adeseori paradoxal, liniștea și zgomotul, iubirea și ura, frumosul și urâtul, încrederea și dezamăgirea, generozitatea și meschinăria. O lume a celui care, asemenea lui Eminescu din Floare albastră, celebrează viața (și ipostaza ei cea mai înaltă, iubirea) sub semnul acelui implacabil „totuși este trist în lume”. Fiind, în același timp, o pendulare între un eros asumat integral și un thanatos respins cu circumspecție, cartea profesorului Zdrenghea rămâne, esențialmente, una închinată iubirii. A iubirii ca tot unificator și rațiune primă a vieții. În acest fel, a fi trist peste lume devine egal, la urma urmei, cu a fi lucid în lume, deoarece nimic nu-l face pe poet mai conștient de propriile-i limite decât această călătorie îngândurată, în care suferința e luminată de speranță.

Vasile Igna

* * *

Dumitru Zdrenghea s-a născut pe 29 septembrie 1946, la Cluj. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca în 1970; în 1980 a devenit medic primar interne, iar în 1990 medic primar cardiolog. A făcut specializări la Universităţile Tours şi Aberdeen, este membru al Societății Europene de Cardiologie (ESC) şi membru al European Association for Cardiovascular Prevention & Rehabilitation (EACPR). Din 1972 este cadru didactic şi a primit mai multe premii şi distincţii, printre care Meritul Academic al Academiei Române şi titlul de Profesor Emerit al Universităţii de Medicină şi Farmacie Cluj-Napoca.

A publicat volumele de poezie: Eu celălalt, Cioburi de nimic, Semne, Iubiri.