De când m-am născut, inima mea a bătut de 2 milioane de ori. Aici este o mică greșeală, cei de la BBC n-aveau de unde să știe că mi-am pierdut 3 minute din viață la 6 luni, intrând nițel în comă – deci, este posibil să fi pierdut câteva bătăi de inimă; ce mai contează?

Pe Pământ voi împlini 52 de ani, pe Mercur, doar 215.

M-am învârtit în jurul Soarelui (fără să amețesc), 58.693.254.718 km (și numărătoarea continuă).

M-am târât pe Calea Laptelui cam 414.283.313.750 km (și n-am făcut mare brânză).

Dacă eram muscă, lăsam în urmă 29.191 de generații de urmași – măcar știu, prin regula de trei simplă, câți urmași lasă în urma lor toți mâncătorii cu polonicul.

261 de vulcani și-au revărsat năduful, numai pentru că sunt eu în viață.

În Noua Zeelandă au găsit o nouă specie de homar (Squat lobster).

Orice copac care a scăpat de Kerestoy, Drujba lui Dumnezeu, a crescut în acest timp 20,42 m.

S-au întâmplat 116 eclipse solare (pe una, cea din 1999, chiar am văzut-o). Oceanul Pacific și-a mutat plajele cu 7,80 m. Și, de bucurie că s-au mutat plajele, s-au născut 4.183.188 (și tot se nasc) oameni.

Cică orașul Tema din Ghana are exact vârsta mea. Iar Oceanele s-au umflat în pene cu 13 cm (multă bere am mai băut!). Normal, consumul de bere, care era în ’62 de 25 de pinte pe cap de om, a ajuns azi la 47 de pinte (o pinta = cam 0,773-0,5678 litri – deci nu-i chiar mare scofală).

Și ar mai fi nasol faptul că gaura de ozon din Zona Antarcticii

s-a mărit la 20 de milioane de kmp. Așa că nu-i de mirare că ne-am încins cu 0,6 grade în ăștia aproape 52 de ani (cam puțină frecare, aș zice).

Și este posibil chiar să se fi întâmplat multe alte lucruri minunate.

Victor Eugen Mihai Lungu