Noi toți cei care trăim în credința creștină și am vrea să o și înțelegem, în măsura în care caracterul ei de mister ne-o permite, ne aflăm în fața unei instanțe, stăm sub incidența judecății. Nu suntem nicidecum mai presus de aceasta, astfel încât să-i cunoaștem anticipat rezultatul și, pornind de la această cunoaștere, să ne putem lansa în alte speculații. [...] Dar noi nu stăm perplecși și descurajați în fața acestei instanțe, ci avem [...] încredere (parrhesia) și speranță, căci judecătorul nostru este cel care-aşa cum spune dogma-a purtat păcatele tuturor.

[...] se ridică [însă] întrebarea ce formă și ce extensie poate sau nu poate să aibă speranța creștină. [...] aflat în fața instanței de judecată ca un creștin, poate omul să spere pentru toți oamenii?

Eu am îndrăznit să răspund afirmativ la această întrebare [...]