„Mulțumesc înainte de toate lui Dumnezeu, iubiţilor fii sufleteşti, pentru că v-a întărit, ca să vă păstraţi râvna şi credinta voastră cea neelintită către St[ânta] noastră Biserică Ortodoxă Română, cum şi a voastră nețărmurită dragoste către pământul României, de-a pururi întregite; către acest părnânt, care v-a născut şi unde zac osemintele părinţilor, moşilor, strămoşilor voştri. Apoi vă trimit prin scrisoarea aceasta şi vă dau, în numele Domnului al cărui slujitor suntem, binecuvântarea Noastră arhipăstorească, pentru ca viaţa voastră să o petreceţi în tihnă şi dragoste, în bucurie şi frăţietate, în mângâiere şi bune sfaturi. Casele voastre, ale fiilor şi fraţilor să fie de-a pururi pline de tot belşugul pământesc şi duhovnicesc, iar feciorii voştri, cei născuți aici şi acolo, privind la viaţa voastră curată şi la dragostea voastră de neam şi lege, să ia pilde de întărire în greutățile zilnice, de curaj în faţa ncvoilor şi de rezistenţă hotărâtă înaintea celor ce i-ar silui să-şi lepede credinţa şi să-şi tăgăduiască neamul şi toate comorile sufletului său.

Să fiţi cu cruțare, căci acolo, în lumea banilor mulți, trebuie să vă găndiți şi la nevoile ori datoriile lăsate acasă. Deci, nutrindu-vă binele, ca să puteţi învinge munca grea, să puneți zilnic dcoparte ceva din câştigul vostru, ca, reîntorcându-vă acasă, să puteţi spori moşia şi moştenirca părintească, lăsănd urmaşii voştri în stare mai mulțumitoare. Iară cât priveşte hrana sufletului vostru românesc, căutaţi să trăiţi acolo în grupuri mai mari, formănd o familie putemică, încât în ceasurile libere să se cerceteze unii pe alții, să vorbească dulcea limbă de acasă, să practice aceleaşi datine, obiceiuri, să citească cărţi bune de acasă, să cerceteze biserica lor, unde se cultivă credința strămoşească, care vă invaţă şi îndeamnă, să vă iubiţi ca frații, să vă ajutoraţi în necazuri, să vă crutaţi şi mângâiaţi la cazuri dc boale, să vă închegaţi într-un mănunchi românesc încât să nu vă pierdeţi în marea numeroaselor popoare de acolo.

Feriți-vă de apucături rele, de patimi; din contră învătaţi de la străini numai cele bune, cele practice, cele de folos, ca, reîntorşi acasă, să puteţi fi mai invăţaţi, mai practici la lucru, mai isteți şi mai de folos, atât pentru voi, cât şi pcntru familiile şi întreg poporul de acasă, care se gândeşte la voi ca la nişte fraţi răsleţi, indepărtaţi, dar şi cu drag aşteptaţi în ţară, acum liberă pretutindenea şi încăpătoare pentru toţi fiii ei”.

– Miron Cristea