„Daca se va alege ceva de toata truda mea, cred ca teatrul va fi acela care nu ma va uita. Prea mi-am pus toata viata in el" (Virgil Carianopol, Scriitorii au devenit amintiri, 1973).

Premiera piesei a avut loc in anul 1932 la Teatrul „Maria Ventura", dar, in ciuda unei distributii „intr-adevar exceptionala" (Ion Sarbul, G. Timica, Al. Giugaru, Jules Cazaban, Maria Mohor, Silvia Dumitrescu), nu s-a bucurat de succesul scontat. Incercand sa explice insuccesul, autorul va arata undeva ca „Take, Ianke si Cadar s-a jucat impotriva mea, cu o distributie impotriva careia am fost cu toata energia si inutil: «Fac chestie de prietenie din asta» mi-a spus d-ra Ventura si mi-a inchis gura".

O noua punere in scena are loc la Teatrul Poporului (1945-l946), dar tot fara prea mare ecou in critica de specialitate. Intrarea definitiva a acestei comedii in constiinta publicului incepe in anii 1956-l957, cand mai multe trupe (Teatrele Municipal li National din Bucuresti, cele de Stat din Bacau, Pitesti, Timisoara, Barlad) o introduc in repertoriul lor permanent, reluand-o in diverse distributii, unele redutabile.

Recordul de spectacole pare sa fi fost cel inregistrat de Teatrul Municipal din Bucuresti, cu nu mai putin de 848 de reprezentatii.

Piesa a fost publicata, incepand cu anul 1938, in mai multe randuri, fie separat, fie impreuna cu alte scrieri dramatice ale autorului.