Această carte amuzantă și provocatoare încearcă să afle dacă noi, oamenii, chiar suntem specia superioară. Adevărul este mai straniu – și mult mai interesant – decât am fost convinși să credem.

Dacă Nietzsche ar fi fost un narval răstoarnă tot ceea ce credeam că știm despre inteligența umană și pune următoarea întrebare: ar trăi oamenii mai bine ca narvali sau ca alte specii, mai puțin inteligente? Există argumente solide în sprijinul ideii că oamenii ar putea fi o specie animală cu un succes mai limitat tocmai din cauza uimitoarei și complexei inteligențe. Toate darurile noastre unice, precum limba, matematica și știința, nu ne fac mai fericiți sau mai „de succes” (vorbind în termeni evoluționiști) decât alte specii. Inteligența noastră ne-a permis să spargem atomul, dar noi am exploatat această cunoaștere ca să creăm mașini de război.

Suntem unici prin predispoziția noastră de a fi influențați de gargară (deși sepiile pot fi cele mai mari mincinoase din regnul animal); bizara noastră obsesie față de gazon a contribuit la amplificarea pericolului schimbărilor climatice; suntem la fel de diverși din punct de vedere sexual ca multe specii, dar ne distingem prin homofobie; și ne discriminăm unii pe ceilalți de parcă ar fi ceva natural, ceea ce cu siguranță nu este. Este inteligența noastră mai mult un blestem decât un dar?

Cartea Dacă Nietzsche ar fi fost un narval expune câteva idei extraordinare, care te pun pe gânduri. Nu este doar captivant scrisă, ci are și o teză controversată, care merită să fie luată în serios... Unele dintre conceptele cognitive prezentate sunt de-a dreptul geniale. — David P. Barash, Wall Street Journal