Aruncat de la Roma în marginalul Tomis, Ovidiu a devenit o ruina a lui însusi. Într-un oras modest în trasaturi urbane si nesigur din cauza atacurilor barbarilor din afara zidurilor, poetul scrie versuri îmbibate de tristete si scrisori versificate catre prietenii care, în ce mai mare parte, l-au parasit. Atunci când nu scrie versuri, retraieste amintiri masurate de curgerea apei dintr-o clepsidra greceasca, plonjând în trecutul plin de chipuri dragi si de fapte memorabile.
Izolat în modesta lui locuinta, mediteaza asupra unor teme precum arta, timpul, dragostea, istoria. Apoi, împotriva oricarei asteptari, viata îl mai prinde o data în vârtej: filosoful iubirii traieste o surprinzatoare poveste de dragoste, care ar putea sa-l trezeasca la viata sau sa-l doboare pentru totdeauna.