ANTOLOGIA POEZIEI ROMANESTI DUPA 1945

Antologia în patru volume Poezia românească după 1945 (ediția de Ion Pop) cuprinde șapte decenii de scris poetic românesc între frontierele actuale ale României şi în Republica Moldova, cu fireşti deschideri, prin câteva nume reprezentative, spre Bucovina de Nord şi Banatul sârbesc, dar și spre poezia diasporei românești din SUA, Franța, Germania, Suedia etc. Este ceea ce se definește, strict istorico-literar, ca POEZIA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ.

Poeme alese pe criterii strict estetice din 272 de poeți români (dintre care 43 basarabeni), distribuiți cronologic în cele patru cărți (sau 456+472+608+568 = 2104 pagini).

Ediția va fi utilă tineretului studios, profesorilor, tuturor celor interesați de poezie, valoarea ei sporind inclusiv grație consistentului studiu introductiv.

VOLUMUL 1. POEZIA ROMÂNEASCĂ DUPĂ 1945

Antologatorul şi prefaţatorul volumului Poezia românească după 1945, sintetizează, în exemplarele exponenţiale, lirica românească pe parcursul ultimelor trei pătrimi de secol. Cartea e reflecţia unei experienţe de cercetător, dar şi a unei sinteze critice şi teoretice, antologatorul cumulând şi experienţa unor istorici ai literaturii şi a unor antologii generale, generaţioniste sau tematice. Ediția cuprinde șapte decenii de scris poetic românesc între frontierele actuale ale României şi în Republica Moldova. „Decalajele remarcate dintre cele două ţări româneşti cu graniţe retrasate după ocupaţia sovietică apar acum pe deplin explicabile, determinate contextual, însă depăşite spectaculos, în mare măsură, în vremea din urmă. Este o recuperare prin care măcar unitatea poetică a celor două teritorii despărţite abuziv pare a se fi realizat…” (Ion Pop), cu fireşti deschideri, prin câteva nume reprezentative, spre Bucovina de Nord şi Banatul sârbesc, dar și spre poezia diasporei românești din SUA, Franța, Germania etc.

Alcătuit în ordine strict cronologică, volumul 1 îi cuprinde pe poeții generației interbelice, supraviețuitori și în primii ani de după război, de la Arghezi, Bacovia și Blaga, până la șaizeciștii Radu Cârneci, Aureliu Busuioc, Anatol E. Baconsky, Nora Iuga, Petre Stoica...

VOLUMUL 2. POEZIA ROMÂNEASCĂ DUPĂ 1945

Ediția Poezia românească după 1945 prezintă, în exemplarele exponenţiale, selectateși prefațate de distinsul profesor și critic literar Ion Pop, lirica românească din ultimele trei pătrimi de secol

Volumul 2 cuprinde, în linii mari, poezia generației șaizeciste, mai exact, poeții născuți între 1933 (primul pe listă: Nichita Stănescu) șiAna Blandiana sau Gabriela Melinescu, născute în 1942. Alte nume importante din acest volum: Mircea Ivănescu, Marin Sorescu, Nicolae Labiș, Cezar Baltag, Grigore Vieru, Dan Laurențiu, Emil Brumaru, Ileana Mălăncioiu, Mircea Ciobanu, Ioan Alexandru, Cezar Ivănescu, Angela Marinescu, Mihai Ursachi, dar și șaizeciștii basarabeni, precum Liviu Damian, Gheorghe Vodă, Anatol Codru, Mihail Ion Ciubotaru, Ion Vatamanu, Victor Teleucă, Dumitru Matcovschi, Nicolae Esinencu...

VOLUMUL 3. POEZIA ROMÂNEASCĂ DUPĂ 1945

Volumul trei al antologiei cuprinde producția lirică a șaptezeciștilor de pe ambele maluri ale Prutului. Aici intră discursul de mari rafinamente muzicale – tautofonii, omofonii etc. – al lui Şerban Foarţă,experimentalismul unor poeme de maturitate ale lui Marin Mincu, apoi „momentul Echinox”, comuniunea cu cosmosul elementar, de accent franciscan la Adrian Popescu, decantat muzical, cu rafinamente manieriste, la Ion Mircea, oriîn „altoiurile” de vitalitate teluricăîn primele poezii ale lui Dinu Flămând, în resuscitarea naivă a figurii Zeului Pan la Mariana Bojan; tot aici se manifestă, ca „poet ironic”, Nicolae Prelipceanu, într-un discurs de „notaţie”, de fapt comun, relatat dezinvolt. Un spaţiu îndeajuns de bine populat este cel al poeziei „livreşti”, considerată o vremecu rezerve de critică, însă dovedindu-se cu timpul mai substanţială decât la primele abordări...

VOLUMUL 4. POEZIA ROMÂNEASCĂ DUPĂ 1945

Volumul al IV-lea încheie ediția de anvergură Poezia românească după 1945, o antologie care cuprinde istoria (și geografia) liricii românești postbelice.

Antologia începe cu viguroasa generație optzecistă care a schimbat nu doar fața poeziei românești, ci și percepția actului literar ca atare: Alexandru Mușina, Traian T. Coșovei, Florin Iaru, Ion Mureșan, Mircea Cărtărescu, Mariana Marin, Matei Vișniec ș.a. (căror li se alătură, absolut firesc, optzeciști basarabeni Nicolae Popa, Teo Chiriac, Vasile Gârneț, Grigore Chiper, Nicolae Leahu, Ghenadie Nicu, Emilian Galaicu-Păun). Textualismul și intertextul, parafraza ludică și intertextul frecvent, reciclajul și dialogul permanent cu literatura care îi precedă fac parte din jocurile poetice postmoderniste frecvente ale generației, fără a lipsi o recuperare și aprofundare a modernismului în dimensiunea sa absolută. Replica pentru această poetică va veni de la generațiile/ promoțiile imediat următoare: nouăzeciștii și douămiiștii. Antologia cuprinde numele importante ale acestei vârste poetice: Ioan Es. Pop, Cristian Popescu, Ovidiu Nimigean, Daniel Bănulescu, Judith Meszaros, Rodica Draghincescu, Irina Nechit, Andrei Bodiu, Simona Popescu, Dumitru Crudu, Svetlana Cârstean, Liliana Armașu, Dan Coman, Ștefan Manasia, Dan Sociu, Horia Hristov, Robert Șerban, Elena Vlădăreanu, Claudiu Komartin, în total mai bine de optzeci de poeți cu operă consistentă, etalând nu doar schimbarea paradigmei poetice, dar și o viguroasă operă lirică, valoroasă în sine, dincolo de competiția cu generațiile anterioare.

Sincronizarea poeziei românești de pe ambele maluri ale Prutului se remarcă poate cel mai pregnant în acest volum, fapt remarcat și de Ion Pop, antologatorul volumelor: „Dacă trecem Prutul pe dreapta, e destul de limpede că se petrec cam aceleaşi lucruri şi în poezia din spaţiul mai larg românesc, cu care segmentul basarabean se sincronizează deplin.