Am scris aceasta carte ca un fel de testament. De fapt nu am scris o carte, doar un eseu, de la care am imprumutat si titlul. Ideea ca arta este o metarealitate, pe care am vazut-o intr-o comunicare la un congres international estetic, m-a urmarit o jumatate de secol, ci mereu cautand in multimea operelor comentate petecele de transcendenta, esteticul care sa le justifice prezenta in metarealitate. Am crezut ca psihologia transpersonala ar lumina mai mult misterul operei de arta, si ea ajunge in lumea celor nevazute, dar nivelul de realitate pe care ea il exploreaza este diferit de metarealitate.