Ideea ca un lucru complicat devine simplu prin recurs la logica este, probabil, una dintre distorsiunile care se propaga in istoria gandirii pana in prezent. In primul rand, reduse strict la logica, lucrurile complicate nu mai sunt ele insele, in al doilea rand, o logica pe masura complexitatii lucrurilor este departe de a fi simpla. Asadar, lucrarea are vocatia de a-i contraria deopotriva pe juristi si pe logicieni. Oricine situat intre cele doua categorii va ramane, probabil, cu sentimentul unor ordini fragile, dar inteligibile, transparente: dreptul, prin natura sa complex, nu devine mai simplu prin importul logicii, iar logica utilizata in drept nu este una facila. In special pe juristi, in orice ipostaza, lucrarea ii confrunta cu propriile standarde ale rationalitatii declarate, dar neatinse, iar pe logicieni cu fluiditatea juridica pe care nu o pot cuprinde decat fie fragmentar, fie in scheme foarte largi.

Este o lucrare despre logica si drept care nu sacrifica subiectul si subiectivitatea si, prin aceasta, cred, salveaza ceva esential: ideea ca ne situam inevitabil intr-o dubla calitate, de subiect in umanitatea profunda, deopotriva rationala si irationala, si de subiect de drept, prinsi in doua jocuri care se joaca simultan si care nu se suprapun in mod necesar. Avand aceasta idee pivot, lucrarea propune o noua fundamentare a logicii juridice, acoperind elemente din quasi-totalitatea ramurilor de drept, privat si public, intern, european si international: de la dreptul material al actului juridic, persoanelor, drepturilor reale, teoriei generale a obligatiilor, contractelor, succesiunilor, al dreptului comercial, al comertului international, al drepturilor omului si al dreptului penal, general si special, pana la dreptul procesual si domeniile conexe dreptului precum criminalistica si criminologia, fara a neglija dimensiunile dreptului roman, dreptului comparat, scolilor de gandire juridica, teoriei dreptului sau aportul fundamental al filosofiei, deopotriva continentale si analitice.