Lupin incepu sa rada cu pofta.
‑ Dar ganditi‑va, domnule Director, singura mea scuza ca sunt in inchisoare este... ca vreau sa ies!
Argumentul nu paru sa‑l multumeasca pe domnul Borély. El facu un efort sa rada la randul lui.
‑ Un om prevenit face cat doi.
‑ Asta si vreau, raspunse Lupin. Luati‑va toate precautiile, domnule Director, nu neglijati nimic, astfel incat, mai tarziu, sa nu aiba nimeni ce va reprosa. Pe de alta parte, voi aranja lucrurile in asa fel incat, orice necaz veti avea ca urmare a evadarii mele, cariera dumneavoastra, cel putin, nu va avea de suferit. Asta este tot ce am avut de spus, domnule Director. Acum, puteti pleca.
Si, in vreme ce domnul Borély se departa, tulburat de acest detinut nemaipomenit si foarte nelinistit din pricina evenimentelor ce se pregateau, detinutul se arunca pe patul lui, murmurand:
‑ Ce obraznicie, Lupin, batrane, ce obraznicie! Intr‑adevar, oricine ar crede ca ai vreo idee cum sa iesi din asta!