<<In esenta, lectura este o intamplare, nu o alegere: optiunea este premersa de evaluare, iar aceasta nu poate avea loc fara a cunoaste obiectul. Existenta unei prevalorizari tine de functia educatiei, a scolii si de prezenta unui magister ludi, deci a miscarii unui mecanism extrem de complex, care de fiecare data deleaga responsabilitatea actului unui cititor diferit, niciodata absolut identic cu cel vizat>>. Lectura intre alegere (motivata, constienta) si intamplare, iata o problematica unde se aduna rolul revistelor literare, al crtiticii de intampinare, care poate furniza sugestii pentru alegerea si cai de a depasii hazardul intampinarii si, poate, menirea pierduta a criticii de directie; in urma diminuarii(ori chiar a disparitiei) rosturilor acestor "instante" ce pot oferii o ierarhie de valori, apare aproape firesc, cititorul captiv al spatiului virtual, pagina "writer-ului" care suporta mult mai multe decat hartia Galaxiei Gutenberg, dand, iata, senzatia unica a "navigarii", a libertatii zborului oriunde si, in fapt, niciunde: <<Libertatea absoluta oferita de spatiul virtual, cu precadere de aliniamentele asa-numitelor retele de socializare(ca sa nu dam un singur exemplu), e permisibila la extrem: moftul lui Caragiale insoteste gramatica si punctuatia, iar dictionarul poate fi rastalmacit. Captiv spatiului virtual cititorul (care aproape intotdeauna e si cel care scrie) se afla in fata unui text multiplu agresiv, care constrange si se autoaseaza lecturii. In asemenea pagini, Mircea Braga iese din schema studiilor sale pentru a intra intr-o abordare (aproape) publicista a unei teme si a unor intrebari foarte actuale, inca neincheiate si care, probabil, nu se vor incheia prea curand : pentru ca nici Galaxia Gutenberg nu pare dispusa sa se predea.

Mircea Braga e un eseist cu o cultura solida si judecata echilibrata.

Ioan Holban