„Gândirea muzicală însăși, o ultimă frontieră conceptuală a acestui volum, se dovedește astfel a fi o entitate – substanță, proces și spațiu –, în care presiunea a priori-cului intuitiv și preformal forțează declanșarea voinței de formă și înfăptuire în act. De aici pornește cumularea convergentă a elementelor, precum și multiplicarea progresivă a relațiilor între acestea, înspre un a posteriori al compoziției muzicale interpretate ca un fapt «tricefal» – psihologic, cultural, dar și unul esențialmente ontologic. Or, aceasta din urmă calitate își legitimează valoarea, întâi de toate, ca semn reprezentativ al gândirii care i-a și dat naștere. Este chiar gândirea muzicală a compozitorului, care își este sieși primul ascultător, interpret și critic evaluator. Și oricât de multă importanță ar avea figura compozitorului, existența muzicii își capătă sensul doar în cazul în care legitățile actului componistic ar corespunde, cel puțin în bazele sale, cu legitățile receptării.”

Oleg Garaz