Normele juridice aplicabile procesului civil international reglementeaza raporturi de drept procesual civil cu element de extraneitate, plasandu-se astfel la interferenta dintre dreptul procesual civil si dreptul international privat. Aceasta particularitate a determinat lasarea procesului civil international intr-un plan secundar, atat de catre literatura de specialitate de drept international privat, preocupata in mod prioritar de latura materiala a dreptului international privat, cat si de cea de drept procesual civil, concentrata asupra raportului de drept procesual, dar fara element de extraneitate.
Expansiunea normativa pe care procesul civil international a cunoscut-o in ultimele decenii, atat la nivel international sub egida Conferintei de la Haga de drept international privat, cat si la nivelul Uniunii Europene, determina in prezent o reconsiderare a pozitiei procesului civil international si o tendinta de autonomizare a cercetarii sale atat in raport cu dreptul international privat, cat si in raport cu dreptul procesual civil.

Lucrarea Procesul civil international nu isi propune efectuarea unei analize exhaustive a regulilor aplicabile procesului civil international, ci configurarea unei structuri care sa faciliteze abordarea procesului civil international ca ansamblu. Fundamentul acestei structuri il reprezinta patru institutii juridice, analizate in cadrul unor capitole distincte ale cartii, continand norme referitoare la: competenta internationala a instantelor romane, conditia juridica a strainului ca parte in procesul civil, procedura de judecata a pricinilor civile cu element de extraneitate si efectele hotararilor judecatoresti si arbitrale straine in Romania.

Editia a 2-a a lucrarii Procesul civil international pastreaza aceasta structura, solutiile propuse fiind insa revazute in raport cu evolutiile normative, jurisprudentiale si doctrinare din ultimii 6 ani.

Astfel, dupa prezentarea in Capitolul I al lucrarii Procesul civil international a unor aspecte generale, cum ar fi notiunea de „proces civil international”, corelatia dintre procesul civil international si dreptul international privat, izvoarele, obiectul de reglementare si interpretarea normelor juridice aplicabile procesului civil international, Capitolul al II-lea (Competenta internationala a instantelor romane) delimiteaza sfera de incidenta a dreptului Uniunii Europene in raport cu aceea a dreptului national si evidentiaza formele competentei internationale (competenta de drept comun, competenta facultativa, competenta exclusiva).