Toate povestile istorisite de Seherezada in 1001 de nopti se leaga una de alta, fiecare decurge din cea precedenta: spre sfarsitul povestii unul din personaje incepe sa spuna o noua poveste, in care unul din noile personaje, catre sfarsit incepe si el o alta poveste s. a. m. d.... Opera aceasta a fost cunoscuta mai intii prin adaptarea francezului Antoine Galland, aparuta in 1704. Cea mai buna traducere - si completa - intr-o limba europeana este cea publicata in 1904 a lui Mardrus, in 18 volume.
La noi, cea dintai versiune este cea aparuta in prima jumatate a secolului 19, a lui Ion Barac, in 8 volume. O mie si una de nopti nu este nici tipic araba, nici cea mai valoroasa opera a literaturii arabe. Cea mai veche urma cunoscuta a acestei opere este cuprinsa intr-un fragment scurt de pe un papirus din secolul al IX-lea, scris intr-o versiune araba. Locul unde materia epica a operei a capatat dezvoltare si amploare a fost teritoriul actualului Irak; de unde, acest patrimoniu narativ a migrat si a fost considerabil amplificat in Egiptul arab.
Aceasta editie completa este editata in 14 volume