1. Intoarceti-va la Mine;

După câteva decenii de exil, profețiile se împlinesc: împăratul Cirus le dă voie iudeilor să se întoarcă la Ierusalim. Ido, un preot, vede în asta o întoarcere a bunăvoinței divine către poporul ales. De prea multă vreme fuseseră captivi în Babilon, iar mulți dintre iudei, inclusiv propriii lui fii, încep să se îndepărteze de credința străbunilor lor. Nu mulți mai sunt dispuși să lase baltă tot ce agonisiseră pentru a se întoarce în țara lor de baștină și la Dumnezeul lor.

Călătoria spre Țara Făgăduinței nu e lucru simplu. Greutățile întâmpinate îi fac să se clatine în credință chiar și pe cei mai tari, care încep să se îndoiască de chemarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, Zaharia, nepotul lui Ido, are de făcut o alegere cruntă între credința bunicului și familia rămasă în Babilon. Însă o întâlnire neașteptată cu Cel Preaînalt îi va marca viața și va schimba istoria pentru totdeauna.

2. Credinciosi Legamantului;

În ceasul cel mai greu, unde să mai cauți speranță? Într-un moment de restriște, israeliții exilați în Babilon își văd viața atârnând de un fir de păr, când un decret emis de împărat prevede ca, în decurs de un an, toți evreii să fie uciși până la unul, indiferent că e vorba despre bărbați, femei, bătrâni sau copii. Ezra, un cărturar cu o minte sclipitoare, își înțelege chemarea de a deveni liderul poporului său. Nevoit să conducă o oaste, deşi până atunci mânuise numai cuvintele Scripturii, se luptă să aducă speranță în vremuri de disperare, când toate planurile de viitor stau să se prăbușească.

3. Pe aceasta temelie

Piatră lângă piatră, zidul se va ridica din nou pentru a împrejmui cetatea lui Dumnezeu Când primește vestea că zidul Ierusalimului este dărâmat și porțile lui sunt arse, Neemia, cu inima mâhnită, caută călăuzirea lui Dumnezeu în post și rugăciune. Primind o învoire neașteptată de la slujba lui de paharnic al împăratului persan Artaxerxe, Neemia pornește spre Ierusalim, cu scopul de a reconstrui zidul cetății – fără să-i treacă prin minte ce primejdii îl așteaptă la sosire. Căpeteniile din țările învecinate îi devin cei mai mari dușmani, plănuind chiar să-l omoare pe Neemia pentru ca lucrările de reconstrucție să se sisteze pe veci. Între timp, o secetă lăsase țara calică, până acolo că multe familii erau gata să-și dea copiii ca sclavi numai să nu moară de foame.