Eschil Sofocel, Euripide de Liviu Rusu apare in perioada de propulsare in cultura universala a studiilor clasice, aristoteliene sau dedicate tragediei, care au deschis un nou capitol si o noua viziune asupra antichitatii grecesti in postmodernism, reconsiderand, incepand din anii '60, nu numai structura si sistematica Poeticii (retradusa si reanalizata din persepctive noi inca din 1956-1957), ci si corpusul de lucrari ramase de la tragicii greci. Raportat la preocuparile pe plan universal ale domeniului, Liviu Rusu se inscrie in curentul de renastere a studiilor asupra tragediei si teatrului antic grecesc dupa al doilea razboi mondial, initiate doar sporadic in deceniul al saselea si devenite foarte intense spre finalul celui de al saptelea si in anii '80.