De-a lungul vieții, Carlos Fuentes a scris cu obstinație despre sex, politică și Mexic. În Jilțul vulturului, își reia obsesiile preferate și le folosește pentru a spune povestea unei societăți trezite brusc fără mijloace de comunicare.

Este anul 2020, iar la Consiliul de Securitate, idealistul președinte mexican Lorenzo Terán îndrăznește să voteze împotriva Statelor Unite ale Americii. Urmează o cruntă răzbunare a Washingtonului, în urma căreia accesul mexicanilor la telefoane, faxuri și e-mail este oprit. Personajelor nu le mai rămâne decât să se folosească de epistole pentru a-și transmite dorința de putere, bârfele, trădările și cele mai ascunse gânduri, într-o frescă socială extrem de familiară nouă.

Fuentes se folosește de umorul negru pentru a exemplifica ambiția oarbă, carierismul și avariția oamenilor aflați în cursa pentru conducerea țării, alcătuind o comedie umană exemplară.