Paradoxele logico-matematice ne avertizează că nu putem cunoaște riguros în orice condiții. Principiul lui Heisenberg ne spune că nu putem stabili în același timp poziția și viteza unei particule la nivel subatomic. Teorema lui Gödel ne previne că axiomele unui sistem nu se pot demonstra în acel sistem. Niklas Luhmann a luat „complexitatea” drept realitate indestructibilă a vieții, iar „stăpânirea complexității” o urcă la rangul de problemă de bază. Joseph Ratzinger vorbea de „o lume deja pierdută” pentru valori. Actualul secretar general al ONU declara că ne-am afla doar la o apăsare de buton de coborârea în infernul nuclear.
Lumea actuală este una a sporirii complexității în toate direcțiile. Nu este cazul dezarmării în fața acesteia. Dezarmarea, dar și pasivitatea și abordarea pe fragmente nu ar însemna practic decât întoarcerea oamenilor printre obiecte, a societății în natură și disoluția moralei.
Se poate stăpâni complexitatea punând în joc o filosofie capabilă să integreze optici diferite din perspectiva întregului – întregul unei ființe umane ce se asumă pe sine în condițiile lumii și se recunoaște în fiecare dintre cei care trăiesc. Nu este niciodată totul încheiat. Dar acum avem în față un câmp de probleme, dificultăți și amenințări solicitant – un câmp ce pretinde înnoire și creație.

Andrei Marga