Se spune ca cel mai bun lucru pe care il poti face pentru cineva este sa-l indrepti spre sine, sa ii oferi intrebarea cat sa-si descopere singur raspunsul.
Consider ca aceasta carte ofera intrebarea, iar tot ceea ce urmeaza sunt credintele tale proprii. Te rog sa nu privesti totul ca "batut in cuie", permite-ti sa vezi fiecare rand atat prin ochii criticului, al realistului, dar si al visatorului.
Pentru mine aceasta carte este o minune cereasca, ii simt fiecare cuvant si sper ca si tu o vei simti astfel.
Pana la urma, cu totii suntem in aceeasi infinita cautare a sinelui, indiferent ca o facem constient sau nu, iar randurile acestei carti iti vor arata emotiile tale, poate te vor unge pe suflet, poate te vor pune pe cautare, poate te vor revolta sau iti vor reaminti cine esti. In oricare dintre aceste cazuri, aceasta carte va vorbi despre tine. Este despre tine.
Fragment din cartea "De vorba cu Tine" de Cristina Mazilu:
"Ba da, am glumit. Chiar sunt impacata cu viata mea. Mi-am luat la puricat toate experientele, inca din copilarie, astfel ca dupa durere si plans mult, le-am inteles rosturile. Si nu doar evenimentele mari, dar si lucruri pentru care tineam emotii, desi nu eram constienta de ele.
Ultimii ani au fost un carusel emotional in care le-am permis umbrelor mele sa iasa la suprafata. Chiar daca a durut. Tare. Dar de undeva (de la Tine, minune) mi-a venit curajul si am tot sapat. Poate si acum ma aflu in acelasi proces, de purificare a sufletului, dar acum ma simt mult mai usoara. Odata cu flecare experienta, am ajuns la sentimente de iertare, atat a celorlalti, precum si a mea, la intelegere profunda si chiar si recunostinta fata de oameni care am crezut ca mi-au facut rau in alte momente ale vietii mele.
Chiar am inteles si ca daca as fi reactionat altfel in unele momente, spre exemplu in copilarie, astazi viata mea ar fi fost complet diferita. Am judecat in trecut ca nu mi-a fost cunoscuta povestea. De ce nu s-au vazut abuzurile din copilarie de catre nimeni, mai ales de mama? Dar in momentul in care, intr-o viziune, am vazut continuarea povestii in conditiile in care mama ar fi stiut, mai exact m-am vazut in orfelinate, avand parte de alte provocari, am inghetat. Am multumit cerului ca nu a stiut, desi o judecasem pentru asta pana atunci.
Am inteles ca fiecare, dar absolut fiecare moment, emotie, are o importanta enorma atat in detaliile vietii zilnice, cat si in evolutia sufletului meu, prin experimentarea tuturor provocarilor alese.
Ca tot vorbeam de bine sau rau.
Da. Am inteles multe experiente, mi-am acceptat frici, aflandu-le cauze, oh Doamne, cate nu am observat in ultimii ani. Multe. Nu stiu cat de bine mi-am maiestrit realitatea, dar eu sunt impacata cu viata mea. Cu tot ce am trait, experiente de care sunt constienta. De aceea incerc sa ii insotesc si pe ceilalti in cautarile lor, pentru ca stiu cat sunt de importante."