„Nu știu cum face și desface frazele Mihai Mateiu, dar atunci când le pune pe hârtie (sau, cel mai probabil, le înșiră pe laptop), te ia cu totul în lumea lui, te trece un prag nevăzut și te ține acolo, înăuntru, în interiorul unor povestiri care ard de la prima și până la ultima pagină. Citind aceste mini-romane, e un fel de captivitate solară, încântată, din care nu vrei să scapi nici în ruptul capului. Și mai e o intensă trăire empatică, o suprapunere inerentă cu personajele, chiar dacă viața lor literară e una, iar viața fiecăruia dintre noi este alta. De mai bine de zece ani, de când am citit oameni, volumul lui de debut, și mai ales bunica murind — o bijuterie în toată regula —, mi-e dor de scrisul lui Mihai Mateiu și îi tot aștept cartea cea nouă. Acum e aici, între aceste coperți, iar pentru mine e ditamai bucuria." Filip Florian

„Ce așteptăm noi, cei care iubim literatura, de la o carte? Să ne spună o poveste credibilă, frumos scrisă, bine construită, marcată de adevărul personajelor. Să ne facă să începem să credem în adevărul personajelor, să ne însușim bucuriile și tristețile lor, entuziasmele și supărările lor, iubirea și ura lor, să simțim ceea ce ne spune orice carte bună, anume că și viața noastră este extraordinară și că există personaje care se intersectează miraculos cu destinul nostru și ni-l pot schimba. Astfel de personaje ne oferă În creștere, reinventând pentru noi cele mai intense trăiri din viețile noastre: copilăria, iubirea, deziluzia, speranța." Marin Mălaicu-Hondrari

„Apoi, la un moment dat, Manuela s-a mișcat și fundul ei s-a lipit de șoldul meu, iar asta m-a dat de tot peste cap — toată ființa mea s-a concentrat în centimetrii aceia în care corpurile noastre se atingeau, simțindu-i căldura prin grosimea hainelor. Cu coada ochiului îi zăream conturul și îi puteam adulmeca, vag, mirosul curat, de fată. M-a cuprins încet, intensificându-se până la greață, dorința de a mă întoarce spre ea și a o lua în brațe — voiam doar să fac asta, să nu-mi mai pese de nimic. Dar am reușit să mă abțin. Cu un efort incredibil, m-am desprins de ea, întorcându-mă cu spatele, și am încercat să mă gândesc la altceva, să mă liniștesc, să adorm. N-am reușit însă, oricât m-am chinuit, decât să intru în starea aia nesuferită dintre somn și veghe, în care gândurile se-nvârt parcă în buclă și, deși ar trebui să te ridici și să faci ceva ca să rupi filmul, rămâi acolo, cu voința paralizată. Iar orele nopții s-au lungit nesfârșit, seci și apăsătoare." Mihai Mateiu

Mihai Mateiu (născut în 1976, Târgu-Mureș) lucrează din 2004 în organizarea de evenimente culturale. A fondat Someș Delivery, unul dintre cele mai influente proiecte legate de spațiul public din Cluj, și Flux Project, un start-up prin care facilitează experiențe culturale pentru angajații din companii. Scrie, cu pauze mari, proză scurtă. Începând din 2003, povestirile lui au apărut în reviste culturale, în original sau în traducere. A fost inclus în antologiile Az év műfordításai (2008), The Aesthetica Creative Works (2009), Best of: proza scurtă a anilor 2000 (2013), Der Osten ist eine Kugel (2018), 16 prozatori de azi (2018). Volumul oameni, publicat în 2011, a fost bestseller al editurii Casa de Pariuri Literare.