Spre deosebire de omul obișnuit, care se lasă vrăjit de farmecul lumii concrete, simbolizată aici de „frumusețea și neființa” curcubeului, poetul, al cărui suflet e „în căutare/ în mută, seculară căutare/ de totdeauna/ și până la cele din urmă hotare”, încearcă să pătrundă esența lucrurilor, rădăcinile vieții acestora, fără a se lăsa amăgit de strălucirea lor apa­rentă, care rămâne o iluzie, câtă vreme nu‑i cunoaștem sursa, apa din care‑și trag seva existenței. Acesta este filosoful și poetul orfic Lucian Blaga. (Iosif Cheie‑Pantea)

Cuprins

Avertisment

1. Lucian Blaga și filosofia veacului său

2. Filosofia – o teorie a poeziei

3. Metafizica și poezia

4. Misterul ontologic și poezia

5. Poetul orfic

6. Cuvântul – Tăcerea

7. Cântarea – Muzica

8. Lumina – noaptea – întunericul

9. Viața – Moartea

10. Creația – rostul și salvarea existenței

11. Lucian Blaga și Constantin Brâncuși

12. Miracolul copilăriei

13. Revelațiile muzicii și poeziei

14. Forța anagogică a iubirii

Încheiere

Bibliografie