Analistul politic Robert D. Kaplan explorează un spațiu neglijat de istorici și de specialiștii în geopolitică: bazinul Mării Adriatice – un creuzet al identităților fluide și multiple care definesc în prezent Europa.

Începându-și călătoria de-a lungul coastei adriatice din Italia, trecând prin Slovenia, Croația, Muntenegru și Albania și încheind-o în insula Corfu, autorul străbate oraș după oraș, analizând tot ce-i iese în cale, reflectând, discutând cu oamenii locului, citând generos din cărțile care l-au condus spre aceste țărmuri, lăsându-se în voia spec­tacolului naturii, a peisajelor citadine sau a lucrării timpului asupra monumentelor.

Acest spațiu de ciocnire între civilizații ni se arată astfel ca o prefigurare a crizei cu care se confruntă Europa și lumea de azi, iar Robert Kaplan știe să extragă din istoria lui trimilenară o viziune îndrăzneață și pozitivă asu­pra noii Eurasii. Utopie, profeție sau, pur și simplu, optimism?

„Marea Adriatică este mai mult decât o componentă vitală a Medi­teranei. Este și o linie de falie a civili­zații­lor și a sistemelor ideologice, precum și o cheie pentru identitatea geografică a Europei Centrale.

Dihotomia dintre Occident și Orient, în mod tradițional fragilă pe aceste țărmuri mereu întrepătrunse, e din ce în ce mai slabă: mai degrabă decât o «ciocnire», avem parte de un «concert». Catolicismul și Ortodoxia, Ortodoxia și Islamul, Roma Apuseană și Roma Răsăriteană, Mediterana și Balcanii realizează o fuziune captivantă la Marea Adriatică. Toată Europa este distilată aici, într-o geografie care poate fi percepută și, prin urmare, înțeleasă. Este globul pământesc în miniatură. Într-adevăr, subtilitățile civilizațiilor Adriaticii pot fi extinse la nivel mondial. Epoca populismului, pe care mass-media o văd ca pe un fenomen secundar, este cântecul de lebădă al epocii naționalismului. În consecință, Adriatica este o elegie pentru o categorie de distincții pe care le-am observat o viață întreagă.