Publicarea eseului Profituri și pierderi vine într-un moment oportun, dacă luăm în considerare discursul și acțiunile decidenților politici din ultimii ani. Intervenționismul, adică imixtiunea statului în mecanismul de funcționare al pieței pentru a deturna alocarea resurselor și rezultatele pe care le-ar fi produs ordinea capitalistă neobturată, continuă să fie prezentat ca singura opțiune sistemică funcțională. Capitalismul este atacat din toate părțile, fiind calul de bătaie pentru toate problemele sociale. Cele mai multe voci critice au abandonat osanalele eficienței presupuse și sperate a socialismului, retrăgându-se pe o poziție aparent mai puțin radicală: sistemul economiei de piață poate fi și se impune a fi îmbunătățit. Sunt voci care deplâng năravul oamenilor de afaceri de a căuta numai câștigul pe termen scurt, lăsând astfel neexploatate oportunitățile care implică riscuri prea mari și investiții pe o perioadă prea lungă. Alții critică atenția exclusivă de care se bucură acționarii și monomania acestora pentru profit. Capitalismul trebuie regândit pentru a deveni mai inclusiv și sensibil la obiectivele terților cointeresați (engl. stakeholders) – a se citi alți indivizi decât proprietarii afacerilor respective. Iar criticile nu se opresc aici. Dacă piața este caracterizată de concurență imperfectă, autoritățile trebuie să ia măsuri pentru a stârpi profiturile necuvenite și a edulcora problema inegalității. Cu alte cuvinte, capitalismul trebuie salvat de sine însuși.

Matei Apăvăloaei