Roza Ventura devine sursa inspiraţiei pentru visata operă perfectă – lucrarea Domnişoara Wind Rose. Dar el e prins de o avalanşă şi rămâne orb şi fără o parte a antebraţelor. Încearcă să se sinucidă, nu-i reuşeşte. Orb şi cu proteze cu simţ tactil, pipăind şi cu obrajii, şi cu fruntea etc., începe să sculpteze până când ajunge să lucreze la Domnişoara Wind Rose. Chinurile artistului se accentuează când îşi dă seama că e greu să surprindă misterul adevăratei Wind Rose. Îi reuşeşte o lucrare remarcabilă, dar simte că lipseşte ceva pentru ca aceasta să fie desăvârşită. Pleacă în Peru la şamanii shippibo, unde are experienţe inedite, se reechilibrează interior şi i se revelează ceea ce-i lipseşte Domnişoarei Wind Rose: anumite culori/ nuanţe inefabile – pe care le vede cu ochii minţii.

Mă bucură reuşita scriitoarei Diana Dobriţa Bîlea. Dacă cineva mă bănuieşte de solidaritate feminină, ţin să reamintesc că un bărbat celebru din alte vremuri era şi el un luptător activ pentru emanciparea femeilor, cărora le urmărea cu atenţie scrisul. A făcut‑o cu Hortensia‑Papadat Bengescu, Otilia Cazimir, Lucia Mantu ori cu Henriette Yvonne Stahl. Este vorba despre criticul literar Garabet Ibrăileanu, pe care l‑am evocat pentru simetrie.

Lucia CUCIUREANU