Îl urmăm [pe Giacometti] pas cu pas, iar unul dintre meritele biografei este de a fi realizat o cercetare riguroasă – lucru cu care ne obişnuise deja. Adeziunea la Suprarealism, prietenia cu André Breton şi cu alte mari figuri ale mişcării, cu Picasso sau cu Beckett, numeroasele mărturii strânse şi suprapuse pentru a cerne cât mai precis personalitatea complexă sugerată de titlu, evocarea operei şi recunoaşterea finală, iată tot atâtea episoade captivante. Capacitatea de empatie a autoarei se desfăşoară în plenitudinea ei, în aşa măsură încât cititorul sfârşeşte prin a se ataşa, la rândul său, de un artist ale cărui merite nu l-au impresionat la o primă vedere.

Jacques ABOUCAYA

Anca Visdei a privilegiat mărturiile culese direct în dauna celor deja publicate. Reținem aceste cuvinte ale lui Michel Leiris: „Jacques Dupin consideră că viziunea lui Giacometti este produsul a două singurătăţi, a artistului şi a obiectului”. Ştim acum că Giacometti ducea o luptă sălbatică şi cu sculptura şi cu pictura, toate modelele sale o atestă. „Intrase obsesiv, aşa cum intri la mânăstire, într-o căutare imposibilă.” Un Don Quijote al artei? Fără îndoială. Ne-a plăcut modul în care Anca Visdei a realizat această lucrare scrupuloasă în decursul căreia a fost asaltată de dubii, după cum o destăinuie ea însăşi. Salutăm onestitatea unei biografe cufundată pe deplin în subiectul ei, conştientă că proiecţia personală poate fi o capcană. Vă invităm să citiţi această biografie pasionantă, la mii de leghe de plictisul tezelor universitare ingrate, acumulări fără suflet de note nenumărate. Aici, suntem în intimitatea Umanului.

Paule MARTIGN