Pentru mine este evident că avem de-a face cu o cercetare minuţioasă, atentă, laborioasă, care respectă criteriile ştiinţifice şi etice specifice. Din punctul acesta de vedere, cercetarea profesorului Petru Tomegea se înscrie într-un orizont cognitiv care nu are nevoie pentru a se justifica de alte explicaţii şi raţiuni. Cercetarea are, trebuie s-o spunem răspicat, şi cauze intrinseci, care ţin de bucuria, plăcerea chiar, de a te dedica unui domeniu căruia să i te devotezi. În acelaşi timp, însă, cel puţin o cercetare precum aceasta, ţine şi de o angajare a omului în lupta sa cu arbitrariul, cu perifericul, cu timpul chiar.

A aduna într-o carte nume de locuri, de oameni, a înregistra formele proprii de pronunţie, un lexic specific şi atâtea alte fenomene lingvistice caracteristice înseamnă a recupera o identitate aflată, nu din cauza globalismului sau din alte cauze de felul acesta care în general sperie, într-un proces de schim­ba­re. Suntem tentaţi să spunem o identitate în criză, periclitată. În fapt, schimbarea e firească, ţine de logica istoriei. Dar privirea noastră nu trebuie îndreptată doar spre viitor, ci şi spre trecut. Tocmai de aceea, studiile de felul acesta sunt, astăzi, ca fotografiile de epocă.

Mircea A. DIACONU