Omul şi istoria, neamul şi timpul, familia şi societatea, cultura şi tradiţia, relaţiile lor în întreaga lor desfăşurare (…) constituie universul prozelor zbârciogiene. Tetrapticul său romanesc (compus din Orizontul pierdut, Conul de umbră, Suntem ca o poveste şi Timp răstignit acoperă pe deplin (…) dezideratul autorului de a privi din sine la lume şi la adevăr din perspectiva întregului de acasă, construit după acest model frecvent în lumea literară. Ideea de om aşadar va fi una călăuzitoare şi verticală pentru romancier.

Tudor PALLADI

[Vlad Zbârciog] este un tradiţionalist cu program, un copil al firii care se opune contrafacerii, artificiului, sofisticării. Cultivă, prin urmare, cu evidentă tentă pole-mică, o poetică neosemănătoristă a temeiurilor, rădăcinilor, a vechiului arhetipal. Serafim Gorun, Nechifor, alte personaje ale sale sunt reprezentanţii emblematici ai acestei vechimi genetice, ai tradiţiei şi rânduielii fireşti, care nu se vor surpate de prefacerile nechibzuite. (…) Apare, în proză, o adorare etică de tip ardelenesc, un patos irezistibil al adevărului, eroii fiind ferm convinşi că el va fi clarificat şi repus în albia dreptăţii.

Mihai CIMPOI

Ceea ce depăşeşte formula romanului contestatar, chiar şi în ilustrele variante fixate de Soljeniţân, de Preda ori, încă din interbelic, de Mihail Bulgakov, este uluitoarea îndrăzneală de a înţelege lucrurile creştineşte, după sănătoasa judecată din străbuni. Vom regăsi în text pasaje, de toată lauda, care par a ignora cu totul deceniile de strădanii ateiste şi de internaţionalism proletar, antiromânesc prin definiţie: „părinţii din părinţii noştri au avut o credinţă şi aceasta le ajuta, când le era greu”; „omul astăzi n-are nici un Dumnezeu în suflet”. De altfel, paragraful respectiv, cu pledoaria lui pentru credinţă, virează surprinzător către metatext, toată viaţa spirituală a întregului neam, şi eroii înşişi recunoscându-se drept „poveste”, de unde şi titlul unui roman ulterior…

Roman social, al denunţării ruinătoarei (de ţară şi de suflete) ocupaţii sovietice, roman psihologic, al dramei cuplului în mediul artificial al oraşului dar mai ales roman etic, al regăsirii axei morale în vremuri pervertite ideologic, Conul de umbră rămâne una dintre lecturile necesare, în tulburii zori ai celui de al treilea mileniu.

Ioan RĂDUCEA