Scrierile lui Evagrie Ponticul (secolul IV) stau la origi­nea misticii creștine. Întemeiate pe o experiență duhov­nicească nemijlocită, ele au inspirat generații de monahi și credincioși. În centrul viziunii teologice evagriene se află noțiunea de apatheia, „nepătimire”, „purificare” psiho-somatică, de unde începe urcușul minții către cunoașterea divinității. Tot lui Evagrie i se datorează sis­tematizarea „gândurilor rele” (logismoi) într-o listă care va deveni faimoasă: cele șapte păcate capitale. La origine însă, așa cum se poate vedea în Tratatul practic, cele șapte păcate erau opt. Evagrie acordă o atenție deosebită ace­diei, maladie specifică monahului retras în pustiu, care avea să devină cea mai răspândită maladie a omului modern: depresia. Cele două capodopere, traduse, intro­duse și comentate de un specialist în domeniu, fac parte din tezaurul culturii europene.