Paul Kingsnorth este N. Steinhardt al zilelor noastre.

Nu cred însă că doar răspunsurile la întrebările sale i-au motivat gestul de convertire la ortodoxie, ci și esența ortodoxiei, acel sentiment profund care deschide băierile inimii în care palpită, de-a pururi, sufletul lui Dumnezeu! (DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN)

În esență, cred că lumea modernă suferă de o criză spirituală tot mai profundă. Relația noastră compromisă cu lumea naturală, pe care continuăm să o distrugem zi de zi, se află în legătură directă cu atitudinea noastră față de culturile noastre originare, pe care, de asemenea, nu le respectăm și le depreciem. Goana noastră după posesiuni, proprietăți, bani și statut desființează ceea ce era prețios în natură și cultură. Aceasta nu este o problemă politică. Nu este vorba despre economie, știință sau tehnologie. Este vorba despre relații: relația pe care o avem unii cu alții, cu trecutul nostru, cu viitorul nostru, cu restul lumii naturale. Este vorba despre sensul profund al lucrurilor. Este vorba despre dorința noastră de a ne juca de-a Dumnezeu și despre catastrofa pe care aceasta o creează în jurul nostru. Eseurile din acest volum abordează această criză din unghiuri diferite. Unele pun întrebări referitoare la direcția mișcării „verzi”, altele se concentrează asupra tehnologiei sau a istoriei ancestrale, a identității naționale sau a politicii. Dar toate conduc, fie că o știu sau nu, spre aceeași concluzie: trăim o stare de revoltă împotriva naturii, o stare de revoltă împotriva lui Dumnezeu, o stare de revoltă împotriva propriei noastre naturi. Această revoltă se va sfârși în tragedie dacă nu ne schimbăm sensul existenței. Cum arată această schimbare depinde însă de ceea ce decide fiecare dintre noi. Eu mă simt dator și recunoscător față de România pentru cel puțin o parte din răspunsul de care aveam nevoie.

Nu sunt un adept al aderării, dar am acceptat, în cele din urmă, că voi avea nevoie de o biserică. M-am dus să caut și am găsit una, ca de obicei, în ultimul loc în care mă așteptam. În ianuarie 2021, de sărbătoarea Bobotezei, am fost botezat în apele înghețate ale râului Shannon, într-o zi cu ger și soare, în Biserica Ortodoxă Română. În ortodoxie găsisem răspunsurile pe care le căutam, în singurul loc în care nu mă gândisem niciodată să caut. Am găsit un creștinism care își păstrase miezul străvechi: o credință cu sfinți vii și un ritual central de o putere profundă și inexplicabilă. Am găsit o credință care, spre deosebire de cea pe care o văzusem în copilărie, nu era un șablon moral prăfuit, ci o cale mistică, un lucru străvechi și înrădăcinat, care indica o lume în care divinul nu este absent, ci pretutindeni prezent, mișcându-se prin munți și în ape. (PAUL KINGSNORTH)

Cuprins

Cuvânt-înainte de Dumitru Constantin-Dulcan

Prefață la ediția în limba română

Introducere: Găsirea drumului

I. PRĂBUȘIREA

O criză de amploare

Despre matematica prăbușirii

Lumea înecată

Cursa spațială s-a încheiat

Experții și poeții

O scurtă istorie a distrugerii

II. RETRAGEREA

Confesiunile unui ecologist în recuperare

Poetul și Mașinăria

Învățând ce trebuie să înțeleg

Momentul codurilor de bare

Ecologie întunecată

III. CONECTAREA

În Camera Neagră

Vechiul jug

Golful

Salvarea poporului englez

Martorul

Cei care-i cântau pădurii

Plantarea copacilor în Antropocen

EPILOG

Dezcivilizarea. Manifestul Muntelui Întunecat de Paul Kingsnorth și Dougald Hine

Cele opt principii ale dezcivilizării

SUPLIMENT

la ediția în limba română

Crucea și Mașinăria

Despre autor

Viața: Născut în 1972, la Worcester, Paul Kingsnorth este un scriitor englez de ficțiune și nonficțiune. Și-a petrecut copilăria în sudul Angliei, a urmat Royal Grammar School, High Wycombe și St Anne’s College, Oxford, unde a studiat Istoria modernă, fiind primul din familia sa care a urmat o facultate. La Oxford, Kingsnorth a editat cel mai longeviv ziar studențesc al Universității, Cherwell, iar de pe această poziție, a început să lucreze, în 1994, la The Independent. Își continuă cariera jurnalistică, lucrând ca redactor la openDemocracy, apoi la Greenpeace, pentru ca, între 1999 și 2001, să fie redactor-șef adjunct al publicației The Ecologist.

A activat, o lungă perioadă, ca ecologist, implicându-se în acțiuni de protest pentru salvarea Planetei, legându-se chiar cu lanțuri alături de alți colegi, fiind arestat și inclus, în 2001, de revista New Statesman, în topul „primilor zece agitatori” ai Marii Britanii. În 2004, a fost unul dintre fondatorii Campaniei Free West Papua, devenind membru de onoare al tribului Lani. Pe măsură ce conștientizează că mișcarea ecologică se concentrează mai curând pe umbrela ideii de sustenabilitate decât pe protejarea reală a naturii, iar condițiile globale se înrăutățesc galopant, este dezamăgit de idealurile pe care le-a îmbrățișat și decide să se retragă din politica „verzilor”.

La sfârșitul anului 2007, se retrage și din jurnalism, iar în 2009, împreună cu scriitorul și activistul social Dougald Hine, Paul Kingsnorth redactează Dark Mountain Project (Proiectul Muntelui Întunecat), susținut de „o rețea de scriitori, artiști și gânditori care au încetat să mai creadă poveștile pe care civilizația noastră și le tot spune”. În contextul în care schimbările climatice și alte principii ale lumii moderne fac toate proiectele umane irelevante, acest Manifest revoluționar postulează cât de minunat este totuși să fii om. În anii care urmează, organizează diverse festivaluri și evenimente, publică antologii bianuale de scriere și artă „dezcivilizate” și creează o organizație internațională de scriitori și artiști care își propun să „ofere o provocare fundamentelor civilizației noastre”. A fost unul dintre directorii Proiectului până la renunțarea care a survenit în 2017.

Aflat mereu în căutarea propriei identități, descoperă ortodoxia, iar în ianuarie 2021, alege să fie botezat în Biserica Ortodoxă Română, la Mănăstirea Română din Shannonbridge din Irlanda, acolo unde și trăiește în prezent.

Opera: Prima sa carte de nonficțiune, One No, Many Yeses (Un Nu, Mulți de Da), apare în 2003. Aceasta explorează particularitățile rolului pe care l-a jucat globalizarea în distrugerea culturilor istorice din întreaga lume. În cea de-a doua sa carte, Real England (Anglia adevărată, 2008), Kingsnorth reflectează asupra modului în care aceleași forțe ale globalizării au afectat Anglia. Primul său roman, The Wake (Deșteptarea, 2014), a fost inclus pe listele lungi de nominalizări pentru Premiul Man Booker și pentru Premiul Folio, a fost selectat pentru Premiul Goldsmiths și a câștigat prestigiosul Premiu Gordon Burn. Cel de-al doilea roman al său, Beast (Fiara, 2016), a fost preselecționat la Premiul Encore pentru Cel mai bun al doilea roman în 2017. În 2022, Kingsnorth a publicat pe cheltuială proprie The Vaccine Moment (Momentul Vaccinului), un volum de eseuri care critică măsurile de sănătate publică din timpul pandemiei de COVID-19. Este și autorul a două volume de poezii: Kidland and Other Poems (Țara Copiilor și alte poezii, 2011) și Songs From The Blue River (Cântece de la Râul Albastru, 2018). În 2020, a fost numit de jurnalistul britanic Aris Roussinos „Cel mai mare scriitor în viață al Angliei”.

Mai putem salva lumea? Confesiunile unui ecologist convertit la ortodoxie este un volum de eseuri pe teme provocatoare și foarte actuale despre ceea ce astăzi se numește „ecologia întunecată”, o nouă teorie care se opune celei conform căreia tehnologia poate salva omenirea, și pledează pentru un echilibru reînnoit între lumea umană și cea non-umană. În această carte revoluționară, care include și mult discutatul manifest Uncivilization (Dezcivilizarea), autorul analizează problemele și provocările mișcării ecologiste contemporane, pune întrebări grele despre cum au trăit oamenii și cum ar trebui ei să trăiască de acum înainte, oferind mărturii personale și cartografiind schimbarea modului său de gândire. Aceasta este prima carte tradusă în limba română a lui Paul Kingsnorth. Ea apare în Colecția „Noua Spiritualitate”, coordonată de Prof. univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan, sub egida Editurii Școala Ardeleană, într‑un format editorial cu o prefață special scrisă pentru această ediție și un capitol suplimentar (Crucea și Mașinăria), în care autorul alege să ne povestească experiențele sale religioase din adolescență până la maturitate: percepțiile și așteptările, speranțele și dezamăgirile, întrebările și frământările, căutările și pelerinajele sale prin diverse religii, culte și secte pe care și-a dorit să le cunoască, precum și revelația pe care i-a adus-o ortodoxia, cu toată simplitatea, curățenia și frumusețea sa, religie în care s-a regăsit întru totul și în care a ales să fie botezat. Acest text final este o caldă pledoarie pentru ortodoxie, cea mai veche și nealterată religie creștină, singura care i-a oferit răspunsurile pe care le căuta și i-a arătat calea pe care simțea nevoia să meargă