„Confiscarea averilor, pușcărie, exilul unei părți a familiei, viață sub sovietici și apoi sub comuniști, prima regăsire, târziu, la Paris. Câte familii spulberate de-al Doilea Război Mondial nu au trăit această experiență și n-ar putea scrie o astfel de cronică! Dar câți nepoți mai țin să păstreze memoria familiei lor? O istorie recuperată din scrisori și fotografii, care nu se lasă uitată și nu trebuie pierdută, fiindcă poveștile de viață sunt mult mai convingătoare decât studiile istorice.“ — TATIANA NICULESCU

„Aceste scrisori amintesc de vremuri apuse, o epocă în care timpul trecea mai încet și era mai blând cu oamenii. La țară, unde bunicii mei trăiau trei-patru luni pe an, ocupându-se de primăvara până toamna de terenuri și de vie, viața se desfășura în ritmul anotimpurilor și al reuniunilor de familie pline de căldură. Sunt ultimele clipe ale unui trai tihnit, care urma să fie zdruncinat de război, de pierderi și de despărțiri. Țara întreagă avea să se scufunde în mizerie și frică sub capacul de plumb al dictaturilor comuniste. Dar legăturile de familie sunt puternice și le dau forța de a merge mai departe, sperând că regimul politic se va schimba și se vor reîntâlni într-o bună zi. Este povestea a numeroase familii din România sau din alte părți.“ — DIANE PLESSIA

DIANE PLESSIA s-a născut în Franța în 1970 dintr-o mamă de origine franceză și un tată român. Tatăl ei, Radu Pleșia, diplomat în Franța în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, rămăsese după război la Paris. De-a lungul copilăriei sale, Diane a auzit vorbindu-se deseori despre România. A vizitat țara în fiecare an între 1989 și 1992, și chiar a locuit la București vreme de un an, în 1996–1997. După moartea tatălui, în 2015, când a găsit cele peste șase sute de scrisori care stau la baza acestei cărți, a mers să descopere Cilieni, unde bunicii ei aveau terenul și casa de la țară. A scris această carte în memoria bunicilor, a familiilor acestora, a tatălui ei și a rezistenței lor în fața adversității vremurilor.