Termene precum "consitutie globala", "dialog interinstitutional", "interactiuni interregimuri" sau "conflicte intersistemice" nu reflecta realitatea sociala, ci constituie manifestarea de suprafata a unor probleme cu mult mai adanci. Pozitiile analizate in dezbaterea despre fragmentare sunt de fapt jocuri de limbaj, asa cum le-a inteles Wittgenstein, adica sisteme care sunt ireductibile unele fata de altele, sisteme inchide definite de propriile reguli.