Cinecluburile au fost organizaţii sau cluburi culturale care şi‑au propus să promoveze cinematografia ca formă de artă şi de divertisment, prin organizarea de proiecţii de filme, prezentări sau discuţii şi mai târziu prin creaţia de film şi reportaj documentar. Acestea se concentrau în general pe filme care nu erau prezentate în mod obişnuit în cinematografele comerciale sau în mass-media şi încercau să ofere o perspectivă diferită asupra filmelor şi a procesului de realizare a acestora. Cinecluburile au fost afiliate organizaţiilor culturale sau educaţionale, universităţilor, centrelor culturale şi întreprinderilor industriale. Azi, cinecluburile pot fi independente, fiind conduse în general de membri voluntari.

În general, cinecluburile au fost considerate ca fiind un mediu mai intim şi mai specializat decât cinematografele comerciale, unde membrii aveau şansa de a viziona filme mai rare sau mai puţin cunoscute, în cadrul unui grup de oameni cu interese similare. Proiecţiile de filme erau, de obicei, urmate de discuţii şi dezbateri, în care membrii îşi puteau împărtăşi opiniile cu privire la filmele vizionate sau puteau discuta aspecte ale procesului de realizare a filmelor. (din „Introducere”)