Așa cum ne-a obișnuit din celelalte scrieri ale sale, Daniel Cristian Dumitru ne oferă în romanul „Iedera”, aceeași construcție bine elaborată a acțiunii, cu o rară putere de a da viață personajelor, conturate cu sensibilitate și profunzime până în cel mai mic detaliu, și cu un dialog verosimil și bine montat în construcția narativă.

Acțiunea se petrece în suburbiile Craiovei, într-un an cu o vară caniculară, unde familia Stoiciu tocmai ce a achiziționat o casă, fără să știe că în vecini locuiește Florica Vintilescu, o bătrână iscoditoare, care și-a făcut un obicei din a urmări persoanele pe care le cunoaște, pentru a le afla secretele și a le căuta, la fiecare pas, nod în papură.

Spre deosebire însă de toți ceilalți pe care Vintileasca – cum o porecliseră oamenii – îi spionase, familia Stoiciu chiar ascundea un secret – real, puternic și cutremurător.

Toate acestea fac din „Iedera” mai mult decât o poveste fantastică, romanul fiind de fapt un pretext pentru a transmite către cititor un mesaj puternic și actual.