În romanul „Lenea”, Victor Martin ne propune o lume a valorilor inversate. Acțiunea se petrece la milioane de ani de planeta noastră, pe un alt Pământ unde lenea a fost legiferată și impusă ca normalitate, munca fiind considerată o ilegalitate iar cei ce muncesc sunt vânați de forțele de luptă împotriva celor ce muncesc, societatea fiind una de canibali, la propriu, nu la figurat, cât și pe planeta Lia, unde turismul e un mod de existență, viața desfășurându-se mai mult în imaginație.

Asociații și societăți de scriitori, puternic înarmate, își impun ideile prin forță. Mentalul tuturor e impregnat în șabloane socio-politice, mici eseuri pe cortexuri cerebrale, naturale sau artificiale, lovite de automatisme ale inactivității și dorinței de a nu face nimic, până la dorința de a nu mai face nimic bun. Mentalul tuturor e impregnat în șabloane socio-politice, mici eseuri pe cortexuri cerebrale, naturale sau artificiale, lovite de automatisme ale inactivității și dorinței de a nu face nimic, până la dorința de a nu mai face nimic bun.

Lenea formează o societate livrescă, până la paroxism, până la scrisul în somn. „Scriitorii au discuții virtuale, în forul lor interior; cititorii au discuții în forul exterior al scriitorilor”, „Cel mai deștept este scriitorul, societatea fiind ceva inefabil, greu de cuantificat”, spune autorul.

Până la urmă, dacă nu o aventură a spiritului, ce altceva poate fi science fiction-ul?

Una peste alta, romanul „Lenea” este o aventură continuă, o călătorie într-o lume cu adevărat FANTASTICĂ.