Corbul ținea o bucată de caș în gură și a zburat sus într-un copac și vroia să-l mănânce, iar o vulpe trecând pe acolo îl văzu și zise: „Mi-ar fi drag să te auz cântând, că de mult poftesc să-ți aud glasul tău”, iar corbul auzind aceasta, vezi Doamne, se mândri și deschizând-și gura începu a croncăni și îi căzu cașul din gură, iar vulpea merse jos de îl luă și-l mâncă și îi zise: „Jupâne corb, la toate ești grațios și frumos, numai la minte ești prea prost”.