O poveste tulburătoare și plină de mister despre o misiune secretă în Războiul Civil din Grecia: o ladă de fier cu conținut necunoscut trebuie transportată dintr-un oraș în altul, dar lucrurile o iau razna, căpătând accente kafkiene

Misiunea este romanul unei ideologii goale care decimează suflete și trupuri. Descriind marșul triumfal al Istoriei închise într-un container metalic ce trebuie transportat din orașul N în orașul K, el devine, totodată, un simbol pentru misiunea – și eșecul – scriitorului de a da un sens realității prin cuvintele sale. Fără chip, fără nume și fără istorie, personajul imaginat de Aris Alexandrou împrumută trăsături kafkiene și le transmite istoriei narate. Și cu cât vorbele se îngrămădesc pe pagina depozițiilor lui, cu atât adevărul se îndepărtează mai mult de noi, lăsându-ne la final cu o întrebare chinuitoare: a fost sau n-a fost?

Suntem puși pe urmele unui adevăr care se eschivează încontinuu. Vom ști în cele din urmă care este versiunea corectă? Iar aici intervine o misiune și mai subtilă, cea a autorului: aceea de a ne îndruma sau de a ne abate de la adevăr prin cuvinte.

Aris Alexandrou(1922–1978) a fost poet, prozator și traducător. Născut la Leningrad, sub numele de Aristotelis Vasiliadis, din tată grec și mamă originară din Estonia, s-a stabilit în Grecia, împreună cu părinții, în 1928, locuind mai întâi la Salonic, apoi la Atena. În timpul Ocupației germane din Grecia, a luat parte la mișcarea de rezistență, devenind membru al Partidului Comunist (pentru scurtă vreme). După eliberarea Greciei, a fost arestat și închis în repetate rânduri în diverse lagăre de concentrare. În 1967, se mută la Paris împreună cu soția sa, Kaiti Drosou, pentru a evita o nouă arestare. Se stinge din viață la Paris.

Există scriitori care sunt autorii unei singure cărți. O singură carte, dar ce carte! Dincolo de evocarea romanțată a unor circumstanțe istorice, este, desigur, tentant să vedem în Misiunea o alegorie a condiției umane.