Utilizarea structurilor de roboţi în diferite arii de activitate umană, caracterizate printr-un număr impresionant de grade de complexitate, este rezultatul unui înalt nivel de flexibilitate, precum şi automatizare în structura acestora. Astfel, ideea de integrare a unui sistem robotizat într-un domeniu de activitate uman, indiferent de tipul acestuia, este strâns legată de alcătuirea robotului, care a dat naștere unei noi științe – robotica.

Obiectul principal al roboticii – robotul, reprezintă o înlănţuire de elemente/sisteme mecanice, mobile sau fixe, capabil să execute operaţii similare omului, pe baza unui program predefinit. Robotul într-o formă generalizată, este alcătuit dintr-un lanţ cinematic închis sau deschis, ce conţine cuple cinematice legăturile între acestea fiind făcute de elementele cinematice care oferă diverse grade de libertate prin intermediul cărora dispozitivul de lucru poate acţiona, pe baza funcţiilor de comandă elaborate prin dezvoltarea unor modele şi algoritmi matematici. Roboţii constituie o clasă de sisteme tehnice care imită sau substituie funcţii motrice sau intelectuale umane, care se realizează prin asocierea diferitelor tipuri de sisteme de manipulare sau locomotoare, determinând caracterul antropomorfic, cu diferite tipuri de echipamente de calcul sau logice, care determină funcţiile intelectuale ale acestuia. Roboţii îşi desfăşoară activitatea într-un mediu concret, ale cărui caracteristici pot rămâne constante sau variabile în timp, astfel capacitatea roboţilor de a „simţi” mediul înconjurător şi de a-şi modifica comportamentul pe baza informaţiilor preluate din mediu face ca aceste sisteme, să reclame o adevărată provocare mai ales în ceea ce priveşte construcţia şi controlul lor.

(Claudiu Schonstein)