Autori: Laura Andrei, Cristian-Codrin Botu, Violeta Belegante, Rodica Constantinovici, Ioana-Anamaria Filote-Iovu, Gabriela Cristina Frențiu, Alin-Adrian Moise, Zafer Sadîc, Lavinia Tec

Prin Decizia nr. 601/2020, Curtea Constituțională a României a tras un semnal de alarmă cu privire la situația celor aflați în nevoie de ocrotire din cauza unor suferințe psihice, cărora li se aplica indistinct măsura punerii sub interdicție, sub incidența art. 164 C.civ., măsură găsită incompatibilă cu dispoziții din Constituția României, precum și din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Intrarea în vigoare a Legii nr. 140/2022 a adus în lumina reflectoarelor persoanele majore cu dizabilități intelectuale și psihosociale, ținute nepermis de mult în bezna prejudecății că nu sunt apte să se manifeste direct ca subiecte de drept civil, ci doar prin voința altei persoane.

Noua reglementare a fost percepută ca o undă de șoc în mentalul colectiv, forțat legislativ să-și schimbe percepția și să privească persoana cu dizabilități mintale ca pe orice ființă umană, cu demnitate și drepturi egale cu toate celelalte persoane. Lumea juridică, totodată, obișnuită cu punerea sub interdicție ce conducea automat la ridicarea capacității juridice a celui ocrotit, a părut bulversată de noua abordare legislativă, care pune accentul pe autonomia persoanei ocrotite, respectarea intereselor și preferințelor acesteia și instituie proceduri noi de implementare și revizuire a măsurilor de ocrotire, adaptate situației particulare a celui ocrotit.

Lucrarea „Ocrotirea majorului” a fost inspirată de ampla dezbatere apărută în spațiul juridic în urma intrării în vigoare a Legii nr. 140/2022 și cumulează un număr de studii elaborate de profesioniști ai dreptului. Studiile înfățișează, mai mult sau mai puțin critic, meritele, dar și slăbiciunile noii reglementări dedicate ocrotirii majorului cu dizabilități mintale. Dacă se poate spune că meritul major este alinierea la reglementări progresiste care au rolul de schimbare a mentalității în raporturile cu această categorie de persoane, viziunea critică poate servi perfectării normelor, așa încât măsurile instituite să fie, cu adevărat, de ocrotire și să nu se pervertească, precum în trecut, în abuz și izolare. Totodată, monografia își poate găsi utilitatea practică pentru cei implicați profesional, familial sau conjunctural cu o persoană cu dizabilități mintale, dar are și valoare informativă pentru cei susceptibili de a fi destinatarii unor astfel de norme.